Sebastian are nevoie de ajutor !

Am primit pe mail un mesaj despre un baietel care are nevoie de ajutor financiar pentru a supravietui. Sufera de o afectiune grava, cavernom de vena porta cu varice esofagiene, si necesita un tratament in strainatate. Cei interesati il pot ajuta folosind conturile specificate mai jos in articolul preluat de pe tribuna.ro, publicat cu sprijinul Asociatiei ”Animos Hermannstadt”

Eu ii doresc success in strangerea fondurilor si multa sanatate! Doamne ajuta!

Sebastian Ilie este un elev de doar 12 ani, din Sibiu. În prezent este şi ipodiacon la biserica Sf. Împăraţi Constantin şi Elena de pe str. Gheorghe Dima, Sibiu. Ca mai toţi copiii altoiţi pe suferinţă, şi nivelul de maturitate al lui Sebastian este însă deosebit de ridicat. Suferă de la vârsta de 2 ani de o afecţiune a venei porte, ceea ce a dus, în timp, la apariţia altor numeroase diagnostice secundare printre care şi varicele esofagiene. Speranţa că totul se va rezolva cu bine le-a dat aripi părinţilor lui şi i-a purtat ani de zile pe ei şi chiar şi pe Sebastian (de când a început să înţeleaga), în toate drumurile avute pe la Clinicile specializate din ţară de unde au primit de fiecare dată cu optimism tratamentele recomandate. Dacă până mai ieri Sebi tânjea cu ardoare să studieze Teologia şi să devină preot, de ceva timp însă ultimele veşti din partea medicilor specialişti de la Institutul Clinic Fundeni din Bucureşti limitează planurile de viaţă ale acestui copil la unul-două sezoane calendaristice. Cruntul diagnostic, cavernom de vena portă cu varice esofagiene, pare să fi penetrat în cele din urmă fatal vena portă a lui Sebastian, dar şi voinţa oţelită a acestui copil, iar trupul lui firav pare să fi ajuns în ultima vreme foarte aproape de limită. Are nevoie urgent de o operaţie la o clinica specializată din străinătate (recomandare făcută de Dr. Alexandrina Constantinescu de la Institutul Clinic Fundeni, Clinica de pediatrie, din Bucureşti) costul acesteia fiind de 50.000 de euro. Şansele de reuşită sunt de peste 80% adică foarte favorabile. Veniturile familiei sunt însă de departe insuficiente, tatăl lui lucrând ca taximetrist (în ultima vreme a fost şi el internat în spital, sănătatea lui aflându-se într-o stare precară), iar mama lui primeşte doar ajutorul pentru asistent personal de 400 lei, afecţiunea copilului ei obligând-o la o supraveghere permanentă. Locuiesc, de asemenea, de mulţi ani, într-o locuinţă cu chirie. Imposibilitatea de a procura aceşti bani face, deci, ca această ultimă şansă de viaţă a lui Sebastian să depinda de noi toţi, restul lumii. În acest sens, cei din restul lumii lui Sebastian care vor dori să adauge un pic de viaţă pentru Sebi o pot face în primul rând prin rugăciunile lor către Dumnezeu şi apoi, în chip de jertfă materială, în conturile:

RO24INGB0000999902861106/RON (Leonora Veronica Topolog, mama băiatului)

RO18INGB0000999902861117/EURO (Leonora Veronica Topolog )

RO34RNCB0227057672330001/RON (Asociatia ”Animos Hermannstadt”).

Sebastian Ilie însuşi ne spune: “Îmi doresc cu tărie şi multă credinţă să devin preot. Mă voi ruga toata viaţa lui Dumnezeu, Maicii Domnului şi Sfantului Prooroc Ilie pentru toţi oamenii care mă vor înţelege şi vor face, cu puterea iubirii, ca o mică parte din neputinţa mea, să fie ridicată acum de ei”
Sfântul P[rinte Arsenie Boca ne îndeamnă şi el: “Dă-ţi osteneala să suferi cu răbdare lipsurile şi slăbiciunile altora, oricare ar fi ele, pentru că şi tu ai multe din acestea pe care trebuie să le sufere alţii. Că Dumnezeu a rânduit astfel, ca să ne învăţăm a ne purta sarcina unii altora – căci fiecare are sarcina sa – nimeni nu-i fără lipsuri, nimeni nu-şi este îndestulător sieşi, nimeni nu-i atât de înţelept să se poată îndruma singur, dar se cade să ne suferim, să ne mângâiem şi să ne ajutăm, să ne învăţăm şi să ne îndrumăm unii pe alţii”. (Pr. Arsenie Boca –„Cărarea Împărăţiei”).

Asociatia ”Animos Hermannstadt”.

Sursa: http://www.tribuna.ro/stiri/actualitate/un-pic-de-viata-pentru-sebastian-ilie-76955.html

Povestea lui David

 -

El este David Teodorescu, iar povestea lui am luat-o de pe blogul deschis pentru el.

Ar fi trebuit sa aiba o copilarie normala, iar timpul sa ii fie ocupat doar cu joaca si voie buna.

Din pacate a suferit o hemoragie cerebrala la nastere, iar recuperarea este anevoioasa si costisitoare.

Cei care puteti ajuta, nu ezitati sa o faceti!

Merita o viata normala si fericita alaturi de familie si prieteni.

Mai multe detalii pe http://www.davidteodorescu.blogspot.com

 

Povestea lui David

Numele meu este Teodorescu Valentina, am 30 ani si sunt mama lui David. 
David s-a nascut pe 9 iunie 2007. Pe toata durata sarcinii am fost urmarita de un medic ginecolog prin controale lunare, am efectuat toate analizele care mi-au fost recomandate si mereu mi s-a spus ca totul este in regula.
In a 8-a luna de sarcina medicul la care mergeam mi-a spus ca va trebui sa nasc mai repede prin cezariana pentru ca micutul meu nu cobora cu capul in jos. Am fost internata in spital unde dupa 5 zile urma sa fiu operata prin cezariana. In toata aceasta perioada medicul ginecolog nu m-a cautat niciodata, a venit la mine doar in ziua in care a intrat de garda. Era intr-o sambata, la ora 10. Medicul m-a chemat in cabinetul sau si mi-a spus sa simulez ca nu ma simt bine ca sa ma poata opera. Raspunsul meu a fost ca nu pot sa ma prefac. Pana la urma seara la ora 10 m-a luat si m-a dus in sala de operatie. 
Eram treaza cand s-a nascut David, il auzeam cum plangea. Nu s-a oprit din plans pana nu mi l-au dat sa pun mana pe el si m-au lasat sa-l pup pe frunte. In momentul acela am simtit ca toate durerile au disparut iar el s-a linistit.
A doua zi dimineata a venit neonatologul si mi-a spus ca am un baietel frumos si sanatos. Dupa 3 zile de la nastere David plangea intr-una, nu manca nimic, nu putea sa suga. Am anuntat asistentele ca ceva nu e in regula. Au venit si l-au luat. Iar eu am ramas cu sufletul la gura si ganduri si intrebari fara raspuns. In scurt timp medicul neonatolog a venit si mi-a spus ca David a facut o hemoragie cerebrala. Am inceput sa plang. CE S-A INTAMPLAT? DE CE? DE CE? DE CE? Nu stiam ce sa fac, m-am speriat foarte tare. Primul meu copil… si atata durere. Medicul mi-a spus atunci ca nu e nimic grav, ca totul va fi bine, ca i se va prescrie un tratament cu Tanakan pentru 3 luni si nu vor fi probleme. 
Dar n-a fost asa…
Pe masura ce David a inceput sa creasca mi-am dat seama ca nu e bine. La 5 luni am inceput sa-mi pun intrebari, pentru ca observam din ce in ce mai tare ca puiutul meu nu face lucruri pe care alti copilasi de varsta lui le faceau. Primul in fata caruia am ridicat un semn de intrebare a fost medicul de familie. A urmat imediat o internare de 3 saptamani la Spitalul de Copii Louis Turcanu din Timisoara unde i s-au facut multe analize si investigatii. Concluzia a fost ca din cauza hemoragiei cerebrale creierul a ramas patat (sufera de o atrofie usoara). In timp, am ajuns in multe locuri, la multi medici si multe teste: neonatolog, neurolog, oftalmolog, radiolog, EEG, ETF, RMN. In urma tuturor investigatiilor efectuate de-a lungul timpului avem urmatoarele concluzii: “paralizie cerebrala hipotona. encefalomalacie multichistica. retardneuromotor moderat sever. strabism convergent. leziuni sechelare gliotic-atrofice parieto occipitale biemisferice, nespecifice patogenic”. Pentru ca la nastere David a suferit de lipsa oxigenului, acest lucru a lasat amprente adanci. In creierul lui, in sufletelul lui atat de mic si nevinovat… Acum suferinta lui se numeste paralizie cerebrala asociata cu epilepsie. In plus, hemoragia cerebrala a lasat chisturi ce deocamdata nu pot fi inlaturate. Cel mai trist este ca toate acestea ar fi putut fi evitate daca David ar fi fost pus la oxigen imediat dupa nastere si nu la 3 zile. Daca medicii si-ar fi dat mai mult interesul… 
Acum David este un baietel vesel, jucaus si iubitor. Ca tuturor baieteilor de varsta lui ii plac mingile si masinutele. Mi-as dori sa fuga dupa ele, sa mearga si el in parc si sa se joace si el cu copiii, sa mearga pe bicicleta. Din pacate nu poate face niciunul din aceste lucruri…
BUNUL DUMNEZEU l-a ajutat sa traiasca si sa isi revina cat de cat, dar mai avem mult de luptat, mai avem multe tratamente de facut, iar toate acestea sunt costisitoare si peste posibilitatile noastre materiale. Am facut eforturi mari sa obtinem toate realizarile pe care le avem pana acum cu David: de la 9 luni facem recuperare medicala prin terapia Vojta la cabinetul privat Excentric din Timisoara. Tot cand avea 9 luni am inceput sa mergem la oftalmolog si am aflat ca are probleme si cu vederea. Prima sesiune de recuperare medicala intensiva la un centru medical specializat a fost cand David avea doar 1 an si o luna. Era la Sibiu. Vojta de doua ori pe zi, masaj, joaca. De atunci facem zilnic recuperare medicala, si la cabinet si acasa, iar periodic mergem la centrele medicale din tara pentru recuperare intensiva: Sibiu, Zalau, Cluj.
Am invatat sa avem rabdare, am invatat sa-l intelegem pe David si sa luptam pentru binele lui. 
Simt ca trebuie sa luptam cu toate puterile noastre pentru un sufletel asa nevinovat ca al lui, pentru manutele care ne iau de gat si ne mangaie. Dar avem nevoie de ajutorul vostru. Rugaciunile si efortul pe care l-am facut pana acum nu au fost suficiente. Dupa ce m-am documentat intens si am vazut cu ochii mei rezultatele unor copii ce au facut terapie hiperbara la un centru din Constanta, am hotarat ca trebuie sa facem tot posibilul sa-l ducem pe David acolo. Pentru ca ne-au fost recomandate minim 2 sesiuni in cursul unui an, fiecare a cate 20 de sedinte, dupa un calcul aproximativ ne-am dat seama ca avem nevoie de aproximativ 4.000 euro. Aceasta suma depaseste cu mult posibilitatile noastre materiale. Asadar, NE PUNEM SPERANTA IN VOI, OAMENII DE BINE! Stiu ca vom reusi sa adunam suma necesara pana in august, cand David ar trebui sa ajunga la primele sedinte de hiperbara. Si stiu ca nu facem acest lucru degeaba. 
DACA AVETI DORINTA SI PUTEREA SA NE SPRIJINITI PENTRU A CONTRIBUI LA TRATAMENTUL LUI DAVID, DOAR DUMNEZEU VA POATE RASPLATI…..
Va multumim!

Project H.E.L.P – misiune indeplinita!

Va mai aduceti aminte de actiunea propusa in care doream sa ajutam cativa copilasi cuminti? Ei bine este aproape la final.

In primul rand vreau sa multumesc tuturor celor care au luat initiativa, care s-au implicat si care, chiar si pe aceasta “criza” care tot bantuie prin tara si lumea intreaga, au gasit cate ceva pentru a oferi altora. Atat in numele meu, cat si al Mariei, VA MULTUMIM !!! Cei care ati privit ca spectatori doar, nu fiti dezamagiti, ne-am gandit sa dam un nume acestei actiuni (inca este in curs de procesare ) si sa o continuam, deci veti avea si voi ocazia cu siguranta sa participati pe viitor.

Am reusit sa strangem asa cum ne-am propus, hainute, jucarii, alimente,dulciuri dar si bani. Cu banii obtinuti am cumparat alte alimente si hainute astfel incat sa putem oferi in mod egal “mici bucurii” tuturor copiilor. Operatiunile de sortare a hainutelor si jucariilor, cumparaturile si facerea propriu-zisa a pachetelor a durat aprox. 3 zile (miercuri, joi si vineri), eu si Maria impartindu-ne task-urile dar fiind si ajutati de cativa apropiati. Multumim deasemenea fiintelor noastre cele mai dragi de sex feminim din viata noastra (ale noastre mame adica ) care ne-au ajutat raspandind vestea si facilitand gasirea de “sponsori” dar si prietenilor care au postat mai de parte mesajul. Sinceri sa fim, ne-am asteptat la o participare mai mare, dar sa zicem ca pentru inceput este ok, fiind foarte bucurosi ca am putut acoperi intreaga lista cu “copii cuminti”

Hainute si jucarii

O parte din alimente

Sambata a fost prima zi “pe teren”, in care am pornit cu doua masini incarcate cu “daruri” pentru cei mici. Primul popas a fost la Budeasa unde am fost impresionati de conditiile in care micuta Antonia traia alaturi de bunica ei. Initial nu au fost de gasit, vecinii spunandu-ne ca sunt in padure dupa lemne…asa ca am plecat mai departe cu promisiunea de a reveni mai pe seara, cand ne intorceam de la Curtea de Arges si Tigveni. Cand am revenit seara, am putut discuta cu micuta, aceasta spunandu-ne cat de mult ii place limba romana, si cat de mult isi doreste sa ajunga profesoara, bunica asigurandu-ne ca invata foarte bine. La numai 12 ani, si avand in vedere greutatile cu care se confrunta alaturi de bunica ei, Antonia dadea dovada de multa maturitate si putere. Ne asteptam, poate, sa gasim o fata deprimata si ganditoare, dar aceasta s-a dovedit a fi energica si optimista, cu un optimism aproape iesit din comun. Ma uitam cu ochii mari la casa ce parea a avea doua camarute si care statea parca sa cada, si in acelasi timp o auzeam pe bunica ei care ne spunea ca nici curent electric nu au, iar in acele momente realizam ce copil norocos am fost si ce copilarie usoara am avut. Cat de mult uitam lucrurile ce le avem si uneori uitam sa le pretuim, dar si cat de multe sunt de facut si cati oameni au nevoie de o mana de ajutor in jurul nostru.

Casa in care locuieste Antonia

Pozele urmatoare sunt facute seara cand ne-am reintors la Budeasa.

Bunica Antoniei, Antonia, Maria, Eu si Gabi

Bunica Antoniei, Antonia, Cosmin, Maria si Gabi

Am pornit apoi spre Merisani unde l-am gasit pe bunicul lui Vladut, acesta povestindu-ne ca il creste pe micut de cand avea un an. Deoarece Vladut era plecat prin sat la colindat impreuna cu copiii vecinilor am hotarat sa ii lasam bunicului “cadourile” si sa plecam mai departe.

Bunicul lui Vladut care il creste de pe Vladut de la 1 an.

La Curtea de Arges l-am cunoscut pe Andrei, pe care il cresteau bunicii. Un baietel timid si temator, dar care s-a bucurat foarte mult de ceea ce ii trimisese Mosul.

Barbu Andrei Alexandru - Curtea de AG

Barbu Andrei Alexandru - Curtea de AG

Sorina  a ramas fara mamica acum 10 luni, si a ramas in grija bunicii. Viseaza sa ajunga inginer sef, chiar unde a lucrat mama ei, pentru a pune la punct persoanele ce i-au facut “zile grele” mamei.

Valceleanu Alexia Stefania Sorina - Curtea de AG

Sorina, bunica si nepoata Sorinei

Am pornit apoi spre Tigveni. Aici l-am cunoscut pe David, care a insistat sa ne spuna si o poezie. Desi nu am inteles noi mare lucru din poezie a fost un dulce ). Il puteti viziona si dvs in filmuletul de mai jos.

Joita Emil David - Tigveni

Alexandru a fost foarte incantat de cadourile primite, in special de trenulet pe care s-a apucat imediat sa il monteze.

Tistuleasa Alexandru Marius - Pitesti

Si Elena s-a bucurat mult, si dupa cum vedeti este o frumoasa.

Voicu Florina Elena - Pitesti

Marian era plecat in camera de vis a vis la verisorul lui. Ne-a spus bunicul ca l-a dus acolo pentru ca era mai cald . Dupa cum vedeti au fost foarte incantati de masinute si jucariile primite!

Urda Iulian Marian (dreapta) - Stefanesti

Domnisoara din imaginile de mai jos , si apoi din filmuletul pe care e musai sa il vedeti, a dorit sa ne sorcoveasca pentru darurile primite. Replica “Ce de maimutoaie!!!” ne-a asigurat de reusita actiunii noastre

Garlea Florentina Maria - Recea

Garlea Florentina Maria - Recea (2)

Ea este Larisa si este din Suseni. Ciocolata o face mai rebela, cel putin asa sustine bunica

Fieraru Gheorghita Larisa - Suseni

Pana in momentul de fata astea ar fi pozele/filmuletele. Unii copilasi nu i-am gasit acasa, fiind plecati ba pe la rude in vizita, ba prin sat cu copiii, etc… deci nici poze nu le-am putut face. “Cadourile” le-am lasat bunicilor/rudelor ce ii aveau in grija. Uneori am observat o oarecare suspiciune si teama in ochii celor ce ii au in grija. Dar cand le spuneam ca nu reprezentam autoritatile, ci suntem oameni obisnuiti ca si ei, care doar am vrut sa aducem un zambet pe fata copiilor se mai linisteau si deveneau naturali si sociabili.

Ne-am bucurat ca am putut aduce, cu ajutorul dumneavoastra, un zambet si o mica bucurie acestor suflete !

Va multumim inca o data si va asteptam, din nou, sa participati alaturi de noi la o actiune urmatoare!

Dar nu innainte de a incheia as dori sa mentionez faptul ca pe Antonia (din Budeasa, cazul ei m-a impresionat personal foarte mult) vom incerca sa o cunoastem mai bine si sa ii oferim mai mult ajutor. Pentru inceput am dori sa o ajutam pe bunica ei sa ii ofere un lucru “de baza” , curentul electric.

Va astept cu alte sugestii si idei legate de aceasta actiune si va doresc Sarbatori fericite alturi de cei dragi si multa sanatate!

- TO BE CONTINUED -

Poti si tu sa daruiesti un zambet !!!

© Ben Heine

Dupa cum spune si titlul, zambetul unor copii fara prea multe bucurii in viata, poate conta mai mult decat micile noastre “bucurii” de zi cu zi. Sunt clipe care le pierdem din vedere si nu le constientizam , prinsi prea mult in rutina zilelor societatii de azi, sunt multe lucruri care consideram ca ni se cuvin si pentru care uitam sa multumim si sa fim recunoscatori ca le avem.

Impreuna cu o prietena incercam sa aducem o mica bucurie pe chipul unor copii care nu au avut avantajul si norocul multora dintre noi. Sunt copii aflati in grija rudelor, copii care dintr-un motiv sau altul nu mai au parintii langa ei sa le poarte de grija.

Amica mea, Maria, a batut la usa celor care se ocupa de astfel de cazuri, Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului. A aflat, prin amabilitatea personalului, ca in Arges sunt circa 100 de copii ai caror parinti nu se mai pot ocupa de cresterea lor: fie ca au decedat (majoritatea) , fie ca zac in vreun spital, sau chiar in vreo inchisoare.

Majoritatea celor care ii au in grija, bunici sau alte grade de rudenie, au situatii destul de precare. Am convenit cu cei de la Centru sa ni se faca o lista cu  ~ 20 de copii din cateva orasele, astfel incat sa avem timp sa ii vizitam pe toti in preajma Sarbatorilor.
Copiii au minunatul dar al sperantei si cu siguranta, cu totii  il asteapta pe  Mos Craciun. Probabil fiecare dintre noi avem cu mult mai mult decat altii, si putem darui un strop din bunastarea noastra!

In concluzie, strangem jucarii, carti, mancare, hainute si bani !!!

Nu vom aparea la TV! Ghinion !!!  Dar promitem sa va povestim si sa va ilustram veselia lor si despre succesul acestei fapte bune la care veti participa!
Daca va puteti implica, astept mesajele voastre !!!
Puteti sa luati legatura cu noi si telefonic : Ionut P. (subsemnatul)  0752.067.337 (full time) sau Maria (amica mea)  0726.104.451 (dupa 20 dec.)
AICI puteti gasi lista copiilor cuminti ce il asteapta pe Mosul

MULTUMIM ANTICIPAT !!!

Sa o ajutam pe Denisa!

Denisa are 23 de ani si este din Comănești (jud. Bacău). Ea este absolventă a Facultăţii de Relaţii Internaţionale şi Studii Europene şi studenta în anul 2 la Universitatea Lucian Blaga din Sibiu – Facultatea de Drept.

Boala a debutat în primăvara acestui an cu o infecţie banală în gât. De la sfârșitul lunii martie până la începutul lunii iunie, Denisa a facut mai multe vizite pe la diferite spitale şi pe la diferiţi medici, fără ca cineva să încerce să facă ceva concret pentru ea. Singurul lucru ce i s-a făcut în această perioadă de timp a fost o biopsie din amigdalită. Rezultatele au sosit dupa aproape o lună de zile, timp în care nici un medic nu i-a făcut absolut nimic, au trimis-o acasă şi i-au spus să ia Nurofen. Până să vină rezultatul la această biopsie, ganglionii Denisei au început să se mărească şi au devenit dureroşi. Nu i s-a făcut în această perioadă absolut nimic, nu i s-au luat analize, nu s-a încercat să se facă alte investigaţii medicale, absolut nimic. După aproape o lună, rezultatul biopsiei a fost neclar. Medicii au propus o noua biopsie, dar părinții au refuzat și au reușit să o ducă pe Denisa în Italia, unde în doar 10 zile a fost diagnosticată cu leucemie acută limfoblastica cu celule T.

Denisa nu are fraţi sau surori care ar fi putut fi compatibili, astfel încât transplantul de care ea are nevoie nu este posibil în România. Toate demersurile făcute pentru ea la instituţiile statului s-au soldat cu un esec, deoarece, Denisa nu a fost diagnosticată în România.

Se pare, din pacate, ca in aceasta tara sunt multe astfel de cazuri… Cazuri in care nestiinta sau nepasarea medicilor din sistemul nostru medical ingreuneaza vindecarea sau inrautatesc situatia multor bolnavi. Si eu simt ca am facut parte din aceasta categorie, alaturi de multi altii dupa cum am si mentionat.

Totodata sunt si medici profesionisti si dedicati, care respecta pacientul si lucreaza pentru binele acestuia, dar din pacate mult prea putini…

Domnilor si doamnelor doctori in medicina, din prima categorie, cateva intrebari va adresez:

Daca Denisa sau oricare alt pacient care s-a lovit de aceasta problema a nestiintei sau neglijentei medicale ar fi fost copilul unora dintre dumneavoastra, iar statul si structurile lui ar fi stat cu mainile in san privind nepasator la suferinta copilului si a dvs., cum ati fi procedat ??? Stiti oare ce inseamna suferinta, disperarea sau sentimentul de neputinta in astfel de cazuri ???

Mai multe informatii puteti afla pe site-ul dedicat ei: http://www.denisaporfir.com/ unde deasemenea o puteti ajuta in lupta pentru redobandirea sanatatii si a unei vieti normale.

GEEA Vine În Ajutorul Copiilor De La Centrul Special Costeşti

Grupul pentru Educaţie şi Ecologie Argeş (GEEA), ONG coordonat de câţiva tineri ambiţioşi, îi anunţă pe piteştenii inimoşi că pot face o mică bucurie copiilor de la Centrul Special Costeşti.
Joi, 27 octombrie, la orele 18.00, în Piaţa Milea din Piteşti, fiecare dintre dumneavoastră se poate duce cu  carte de poveşti, cu o cutie de fursecuri sau, dacă aveţi posibilitatea, chiar şi cu bani.

Copiii sunt mulţi, cam 35, cu vârste între 6 şi 18 ani, aşa că, pentru a fi mai simplu, organizatorii propun ca cetăţenii inimoşi să ofere, cu precădere, cărţi pentru copii, fructe neperisabile şi bani pentru dulciuri, fulare şi mânuşi, tocmai pentru ca aceşti copii să primească aceleaşi cadouri. Acestea vor fi împărţite sâmbătă, la centrul special de la Costeşti.

“De multe ori, ne-am propus să mergem la copiii fără părinţi în alte momente decât de sărbători, dar de obicei nu se iveşte momentul acela special care să ne determine să o facem. De data asta creăm noi momentul, nu-l mai aşteptăm. Ne-am propus să trecem în weekend să ducem câte ceva copiilor din Costeşti“ declară Diana Livezeanu, unul dintre iniţiatorii proiectului.

PS: pentru intrebari si detalii, Diana – 0734 503 305

Sa-l ajutam pe Catalin in lupta cu cancerul !!!

Povestea lui Catalin am extras-o de pe blogul creat pentru al ajuta http://drcatalinsandu.wordpress.com/ :

“Cătălin Sandu, 25 ani, absolvent al Universității de Medicină și Farmacie Carol Davila – Facultatea de Medicină Generală promoția 2011, este colegul și prietenul nostru care trece prin cel mai greu examen. Are nevoie de noi, de ajutorul nostru, al tuturor. Financiar și moral. Acum.

În luna mai a acestui an, la nivelul fosei iliace stangi, s-a descoperit o formațiune catalogată drept hematom survenit în urma unui traumatism ușor. La examenul ecografic și ulterior pe CT din luna iulie aspectul a fost sugestiv pentru hematom, decizia fiind de urmărire și de intervenție chirurgicală în caz de agravare a simptomelor dureroase. La sfârșitul lunii iulie s-a efectuat o puncție evacuatorie cu plasarea unui tub de dren, menținut timp de 3 săptămâni. Simptomele s-au atenuat pentru ca, la sfârșitul lui august, să se agraveze dramatic. Cătă avea nevoie de doze din ce în ce mai mari de analgetice. Pregătirea pentru licență a devenit o adevărată corvoadă. Noi toți cei care l-am văzut la licență am fost ingrijorați de cât de mult slăbise și de cât de obosit arăta, dar am considerat că este de vină perioada aglomerată. Nimeni nu și-a putut imagina ce tragedie va urma pentru prietenul nostru. A doua zi după examenul de licență, pe 15 septembrie, s-a intervenit chirurgical, ridicându-se suspiciunea de sarcom pe baza aspectului gelatinos din plagă. Intervenția a fost în concluzie oncologică cu viză radicală, excizie completă a țesutului aparent tumoral și margini de siguranță. Tumora nu invadase cavitatea abdominală, fiind relativ localizată. Examenul histopatologic și imunohistochimia au avut ca diagnostic final Tumoră desmoplazică cu celule mici rotunde (DSRCT). Este o formă extrem de rară de sarcom, descrisă pentru prima oară în 1989, fiind diagnosticate doar 200 de cazuri până în prezent.
Doar 5 centre din lume au experiență în tratarea acestei forme extrem de agresive, o variantă de sarcom Ewing a părților moi, cu 15% supraviețuire la 5 ani. Examenul PET efectuat la 4 săptămâni de la operație a evidențiat recidiva tumorală, cu dimensiuni de 13/7 cm, cu extensie în aripa osului iliac, ceea ce face ca durerile lui să fie insuportabile în momentul actual. Nu se poate mobiliza, iar terapia oncologică trebuie începută cât mai urgent, tumora fiind evident extrem de agresivă iar Cătă extenuat fizic și moral de durere.
Clinica de Oncologie și Hematologie a Spitalului Universitar Freiburg este unul din puținele centre cu experiență în acest tip de tumoră rară, tratând cu succes 2 pacienți, considerați vindecați în acest moment deși continuă tratamentul chimioterapic. Este cea mai bună șansă pentru Cătă în momentul acesta. De marți, 18 Octombrie, el se află acolo și va începe cât de curând chimioterapia. Lipsa unui protocol terapeutic standard, urmare a lipsei studiilor clinice și rarității tumorii, face extrem de dificilă evaluarea unor costuri, fie și estimativ. Tratamentul actual cu cele mai bune rezultate implică radio și chimioterapie precum și transplant de celule stem autologe. Va fi probabil necesară și o a doua intervenție pentru rezecția tumorii recidivate. Costurile vor atinge în mod evident valori extrem de ridicate, chiar dacă în acest moment nu putem estima absolut deloc despre ce sumă vorbim. Știm că este un tratament complex, de lungă durată, care va necesita internarea în spital pentru luni de zile.
Familia lui Cătălin și noi, toți cei care ținem la el, vă cerem sprijinul pentru a putea suporta costurile tratamentului, pentru ca acesta să se efectueze în timp util să ni-l redea pe colegul și mai ales prietenul nostru Cătă”

Catalin, iti doresc multa sanatate, curaj si incredere in tine si in Dumnezeu ca vei reusi !!!

Doamne ajuta !!!

Ionuț Lazăr are nevoie de ajutorul oamenilor cu suflet!

Ionuț Lazăr are nevoie de ajutorul oamenilor cu suflet!

Ionuț s-a născut din păcate cu o boală cruntă – ciroză hepatică.
Momentan e internat la spitalul Fundeni împreună cu mama lui. Are nevoie de bani pt. medicamente, mâncărică specială și pampers.
Pentru că nu are alt venit decât indemnizația de însoțitor, mama – Alina Lazar – vă roagă să o ajutați să își salveze copilul.

Ionuț Lazăr s-a nascut cu o boala grava la ficat si anume – CIROZA.

Este internat in spitalul Fundeni impreuna cu mama lui. Acasa mai are un frate geaman care este sanatos si 2 frati mai marisori .
Pentru a beneficia de un transplant de ficat trebuie sa aiba 10kg. Mama lui Ionut este donatoare fiind perfect compatibila cu el. Ca sa ia in greutate are nevoie de o mancarica speciala (un supliment alimentar Nutrini), pampers, laptic, cereale si medicamente .

Pentru ca nu are alt venit decat indemnizatia de insotitor, mama – Alina Lazar – va roaga sa o ajutati sa isi salveze copilul.

Daca doriti sa il ajutati pe Ionut si pe mama lui o puteti face donand orice suma in contul deschis de aceasta la:

CONT: RO06 RNCB 0313 1184 6588 0001 (LEI, deschis la BCR, titular Lazar Alina – mama)

TEL : 0740.362.504 Lazar Alina (mama)

Sursa http://sustin.ro