Category Archives: Metode de tratament

Metode de tratament in Boala Hodgkin

Chimioterapie – Protocolul BEACOPP

BEACOPP Protocol

Protocolul BEACOPP

BEACOPP este un regim de chimioterapie pentru tratamentul limfomului Hodgkin în stadii> II, elaborat de Grupul German de Studiu al Hodgkin . Pacienţii primesc de obicei tratamentul în cicluri de 21 de zile fara administrarea medicatiei in zilele 16-21. Există, de asemenea, un regim mult mai intens cu cicluri de 14 zile (BEACOPP escaladat). De obicei, o terapie este formată din opt, uneori şase cicluri. În unele ţări, BEACOPP este încă experimental, în altele (de exemplu, Germania şi Austria ) este o terapie standard. În Statele Unite, ABVD (sau Stanford V ) este folosit mult mai frecvent deoarece se considera ca BEACOPP poate induce mai multe neoplazii secundare (cum ar fi leucemii). Acest lucru nu a fost inca dovedit, după ~ 10 ani de folosire în alte ţări. Unii considera ca regimul BEACOPP nu este dat din motive financiare, fiind într-adevăr, mai scump, necesitand si sprijin G-CSF. Cu toate acestea, BEACOPP ofera rate de raspuns de aproximativ 10-15% mai mari în stadiile avansate ale bolii Hodgkin (IIB + factori de risc sau stadii III şi IV) .

m² = suprafaţă corporala

iv = intravenoasă

BEACOPP de bază:

(B) leomycin 10 mg / m² iv Ziua 8
(E) toposide 100 mg / m² iv 1-3 zile
(A) driamycin 25 mg / m² iv Ziua 1
(C) yclophosphamide 650 mg / m² (Iv) Ziua 1
Vincristină (= (O) ncovin) 1,4 mg / m² (max 2 mg) iv Ziua 8
(P) rocarbazine 100 mg / m² oral Ziua 1-7
(P) rednisone 40 mg / m² oral Ziua 1-14

BEACOPP escaladat:

Bleomycin 10 mg / m² iv Ziua 8
Etoposid 200 mg / m² iv 1-3 zile
Adriamycin (doxorubicină =) 35 mg / m² iv Ziua 1
Ciclofosfamida 1250 mg / m² KO / zi iv Ziua 1
Vincristină 1,4 mg / m² (max 2 mg) iv Ziua 8
Procarbazină 100 mg / m² oral Ziua 1-7
Prednisone 40 mg / m² oral Ziua 1-14

Reacţii adverse frecvente

Cu aceste medicamente, multi oameni au o scădere temporară a numărului de celule sanguine, ceea ce duce la următoarele reacţii adverse:

  • Risc crescut de a face o infectie din cauza scaderii numarului leucocitelor din sange – organismului ii este mai greu să lupte împotriva infecţiilor. Puteţi avea dureri de cap, dureri musculare, tuse, dureri în gât, dureri la urinare şi frisoane;
  • Oboseală şi lipsă de aer din cauza scăderii eritrocitelor din sânge (anemie) – posibil să aveţi nevoie de o transfuzie de sânge;
  • Vânătăi mai frecvente din cauza scăderii numărului de trombocite – este posibil să aveţi sângerări nazale, sangerarea gingiilor după ce vă spălaţi pe dinţi, sau o mulţime de pete mici de culoare roşie sau vânătăi pe braţe sau picioare (cunoscut sub numele de peteşii)

Unele dintre aceste reacţii adverse pot pune viaţa în pericol, în special infecţiile. Ar trebui să contactaţi spitalul dumneavoastră dacă aveţi oricare dintre aceste reacţii adverse. Medicul dumneavoastră trebuie sa vă verifice numărul celulelor sangvine în mod regulat.

Alte reacţii adverse frecvente includ:

  • Oboseala în timpul şi după tratament – in general nivelul de energie revine la normal dupa 6 luni sau un an de la oprirea tratamentului;
  • Senzaţie  de voma – afecteaza  2 persoane din 10 (20%), dar este de obicei bine controlată cu medicamente antiemetice;
  • Caderea parului apare la pana la 8 din 10 persoane (80%), dar va creşte din nou odată ce se termină tratamentul;
  • Femeile pot avea intreruperi de ciclu (amenoree), dar acest lucru poate fi temporar;
  • Sensibilitate la lumina soarelui – nu sta la soare, şi acoperă sau utilizeaza creme cu filtru UV mare pe pielea expusa la soare;
  • Pete maronii ale pielii pot să apară de-a lungul liniei venoase în care chimioterapia a fost injectata;
  • Modificari ale aspectului si cresterii unghiilor;
  • Vedere înceţoşată sau senzatia de ochii umezi;
  • Aceste medicamente pot avea un efect nociv asupra unui copil în curs de dezvoltare – discutaţi cu medicul dumneavoastră înainte de a incepe tratamentul;
  • Pierderea  fertilitatii – aceste medicamente pot diminua gradul de fertilitate pana la 0 – discutaţi cu medicul dumneavoastră înainte de a incepe tratamentul.
Reacţii adverse ocazionale

Unele persoane pot avea una sau mai multe dintre următoarele reacţii adverse:

    • Inflamatia gurii afecteaza pana la 8 din 100 de persoane (8%) şi poate fi severă;
    • Amorţeală sau furnicături în degetele de la maini si picioare afecteaza aproximativ 1 din 20 de persoane (5%) şi poate provoca anumite dificultati – poate apare dupa câteva zile sau săptămâni de la începerea tratamentului şi, de obicei, dispar trepatat la cateva luni dupa incheierea tratamentului;
    • Afectiuni ale plămânilor – informati medicul dacă aveţi o tuse uscată, dispnee, dureri în piept sau o temperatură ridicată;
    • Impact negativ asupra a muschiului inimii – acest efect este de obicei temporar, dar pentru un număr mic de persoane poate fi permanent. Medicul dumneavoastră trebuie sa vă verifice inima înainte şi după tratament.

Reacţii adverse rare

Într-un mic procent pot aparea cancere secundare la cativa ani după încheierea tratamentului.

Puncte importante de reţinut

Nu toată lumea va manifesta aceste reacţii adverse. Puteţi avea nici una sau mai multe efecte secundare. Un efect secundar se poate agrava in cursul tratamentului. Sau este posibil să aveţi mai multe efecte adverse in decursul tratamentului. Discutaţi cu medicul dumneavoastră, farmacistul sau asistenta medicala cu privire la toate reacţiile adverse ale dvs., intrucat acestia vă pot ajuta să le gestionati. Ar trebui să aveţi un număr de contact al asistentei sau medicului care va administreaza chimioterapia. Trebuie contactati pentru întrebări sau probleme aparute in timpul tratamentului. Spune-i medicului dumneavoastră despre orice alte medicamente pe care le luaţi, inclusiv vitamine, suplimente pe bază de plante şi alte remedii – unele medicamente pot reacţiona împreună.

Imunizarile şi chimioterapia

Nu ar trebui să va imunizati cu vaccinuri vii în timp ce aveţi acest tratament sau pentru cel puţin 6 luni după aceea. Acestea includ rubeola, oreion, pojar (de obicei, dat împreună, ca MMR), BCG şi împotriva febrei galbene. Puteţi avea alte vaccinuri, dar ele nu pot oferi o protecţie la fel de buna până ce sistemul imunitar nu si-a revenit pe deplin. Evitati zonele aglomerate pentru a putea fi mai putin expusi la agenti patogeni externi.

Chimioterapie – Protocolul ABVD

ABVD protocol

Protocol citostatic ABVD

ABVD este un regim de chimioterapie utilizat in tratamentul de prima linie a limfomului Hodgkin, înlocuind protocolul MOPP. Se compune din tratament concomitent cu urmatoarele medicamente citostatice:

- Adriamicină (doxorubicină / Hydroxydaunorubicin, H în protocolul CHOP)
Bleomicină
Vinblastină
Dacarbazină (similar cu procarbazină, P în protocolul MOPP)

1. Indicatii

Începând din anul 2007, ABVD este utilizat pe scară largă ca tratament de chimioterapie initial pentru cei diagnosticati cu limfom Hodgkin. Un alt protocol de chimioterapie care este utilizat pe scară largă în această situatie este Stanford V.

2. Istorie

Înainte de mijlocul anilor 1960, în stadiu avansat, boala Hodgkin, era tratata cu un singur agent de citostatic, cu un pronostic destul de scazut legat de supravietuirea pe termen lung şi a ratei de vindecare. O data cu progresul stiintific legat de intelegerea rezistentei la chimioterapie, precum şi dezvoltarea de protocoale ce utilizeaza citostatice asociate, Vincent T. DeVita şi George Canellos la Institutul National al Cancerului (Statele Unite) au dezvoltat schema MOPP. Această combinaţie de mecloretamina, vincristină (Oncovin), procarbazina, si prednison s-a dovedit capabila in a vindeca aproape 70% dintre pacienţii cu limfom Hodgkin in stadiu avansat.
În timp ce protocolul MOPP a fost un succes remarcabil în tratarea limfomului Hodgkin in stadii avansate, toxicitatea a rămas semnificativă. În afară de supresia măduvei osoase, ca reacţii adverse frecvente sunt incluse leziuni nervoase cauzate de reacţii alergice la vincristină şi procarbazină. Efectele pe termen lung au fost, de asemenea, un motiv de îngrijorare. Infertilitatea a fost un important efect advers pe termen lung. Deasemenea, mult mai important, riscul de a dezvolta boli asociate tratamentului ca mielodisplazie sau leucemie acuta a fost observata, avand o incidenta crescută la pacienţii care au primit MOPP. Aceste afectiuni maligne hematologice asociate tratamentului au atins punctul culminant intre 5 si 9 ani dupa tratamentul pentru limfom Hodgkin.

3. Dezvoltarea protocolului ABVD

Prin urmare, regimuri alternative au fost testate într-o încercare de a evita agenti alchilanti (cum ar fi mecloretamina), care s-au considerat a fi responsabili pentru multe dintre efectele adverse pe termen lung a MOPP. ABVD a fost dezvoltat ca o alternativa mai putin toxica si mai eficienta decat protocolul MOPP, primele rezultate ale regimului ABVD au fost publicate la Università degli Studi di Milano, Facoltà di Medicina e Chirurgia, ( anno accademico : 1974/75 ) in : ‘Studio comparativo di due schemi di polichemioterapia negli stadi avanzati della Malattia di Hodgkin’ , (relatore prof. F. A . ), tesi di laurea di Fossati Vittorio , Matr. 81.606 ,(teza unui student condus de Bonadonna Gianni), iar aceste rezultate initiale au fost, de asemenea, publicate în 1975 de un grup de italieni, condusi de Bonadonna G.
O serie de studii au comparat apoi MOPP vs. MOPP plus ABVD şi ABVD fata de alte regimuri anterioare folosite pentru limfomul Hodgkin.
Un studiu facut de CALGB a sugerat că ABVD a fost superior MOPP, cu o rată mai mare de răspuns global, mai puţine efecte de toxicitate hematologica, o mai buna supravieturire fara recidiva, şi rezultate mai bune după recădere la pacienţii trataţi cu ABVD. Mai târziu numeroase studii au confirmat superioritatea protocolului ABVD în ceea ce priveşte eficienţa, şi, de asemenea, a demonstrat ca efectele adverse au fost mai putin frecvente comparativ cu MOPP, cum ar fi incidenta leucemiei acute post-tratament dupa cativa ani. Luate impreuna, aceste rezultate au condus la înlocuirea MOPP de catre ABVD, ABVD fiind introdus în tratamentul de prima linie in cazurile de limfom Hodgkin.

4. Administrare

Un ciclu de chimioterapie ABVD este de obicei dat timp de 4 săptămâni, cu două doze în fiecare ciclu (ziua 1 si ziua 15). Toate cele patru medicamente pentru chimioterapie sunt administrate intravenos. Tratamentul cu protocolul ABVD este de obicei administrat în ambulatoriu si nu necesită spitalizare.
Dozaje tipice pentru un ciclu de 28 de zile de ABVD sunt după cum urmează:

Adriamicină >>> 25 mg/m² (iv) în zilele 1 şi 15
Bleomicină >>> 10 units/ (iv)
în zilele 1 şi 15
Vinblastină >>> 6 mg/ (iv)
in zilele 1 si 15
Dacarbazină >>> 375 mg/ (iv)
in zilele 1 si 15

Numărul total de cicluri depinde de stadiul bolii şi de cât de bine tolerează pacientul chimioterapia. Dozele pot fi întârziate din cauza neutropeniei, trombocitopeniei, sau a altor efecte secundare.
O scanare PET (FDG) este de obicei recomandata după două sau trei cicluri de ABVD pentru a evalua răspunsul la tratament.

5. Efecte secundare

În spectrul relativ al tratamentelor citostatice in cancer, ABVD nu este un regim deosebit de toxic. Efectele secundare ale ABVD pot fi împărţite în acute (cele care se produc în timpul tratamentului cu chimioterapie) şi tardive (acelea care apar dupa ani de la terminarea chimioterapiei). Efectele întârziate adverse au o importanţă deosebită, deoarece mulţi pacienţi trataţi pentru limfom Hodgkin sunt vindecati si se pot aştepta la o speranta de viata lunga după terminarea tratamentului.

a) Efectele secundare acute

- Căderea părului, sau alopecia, este un efect destul de intalnit, dar nu obligatoriu in ABVD. Parul care este pierdut va creste la loc dupa terminarea chimioterapiei;
- Greaţa şi vărsăturile pot să apară, dar exista tratamente pentru atenurea acestor efecte secundare;
- Număr scăzut al elementelor figurate ale sangelui, sau mielosupresie, apare aproximativ la 50% din pacienti in tratamentul ABVD. Pentru combatere se folosesc factori de crestere a celulelor sangvine. Hemograma este verificata frecvent în timpul tratamentului citostatic. Febra sau orice alt semn de infecţie care apare trebuie să fie evaluat prompt deoarece infecţiile severe se pot dezvolta rapid la persoană cu un număr scăzut de globule albe in sânge din cauza chimioterapiei;
- Reacţii alergice, mai ales la bleomicina. O doză mica de test, de bleomicina, este adesea administrata înainte de prima rundă de ABVD pentru pacientii cu risc alergic ridicat ;
- Amorţeală în vârfurile degetelor de la maini si picioare.

b) Efecte adverse întârziate

- Infertilitatea este putin probabila in tratamentul cu protocolul ABVD. Mai multe studii au sugerat faptul că, are loc o scădere a numărului de spermatozoizi la bărbaţi în timpul chimioterapiei, acesta revenind la normal după finalizarea ABVD. La femei, nivelurile de hormon FSH răman normale, în timpul chimioterapiei cu ABVD, demonstrand conservarea functiei ovariene. Indiferent de aceste date, opţiunile de fertilitate (de exemplu, depozitarea spermatozoizilor la o banca de sperma) ar trebui să fie discutate cu medicul oncolog înainte de iniţierea tratamentului ABVD.
Toxicitate pulmonară, sau afectiuni pulmonare, pot sa apara odata cu utilizarea bleomicinei în ABVD, în special atunci când radioterapia in zona pieptului este, de asemenea, administrata ca parte a tratamentului pentru limfom Hodgkin. Această toxicitate se dezvoltă in luni până la ani dupa finalizarea chimioterapiei, şi, de obicei se manifesta prin tuse şi dificultati de respiraţie. Concentraţii ridicate de oxigen, cum ar fi cele folosite adesea în chirurgie, pot declansa afectiuni pulmonare la pacienţii care au primit bleomicina, chiar si ani mai târziu. Testele pulmonare sunt adesea folosite pentru a evalua posibilele daune datorate bleomicinei la nivel pulmonar.
Toxicitate cardiacă, sau cardiomiopatie, poate fi un efect secundar intarziat al adriamicinei. Legatura adriamicinei cu toxicitatea cardiacă este data de durata de viaţă a dozei totale de adriamicina, si creste la persoanele care primesc o doză cumulată de mai mare de 400 mg/m². Majoritatea pacientilor trataţi cu ABVD primesc o doza mai mica decat aceasta (pentru 6 cicluri de ABVD, doza de adriamicina cumulată este de 300 mg/m²)
Afecţiuni maligne secundare
. Pacienţii vindecati de limfom Hodgkin rămân cu un risc crescut de a dezvolta alte tipuri (secundare) de cancer. Legate de tratament, leucemiile, sunt mai puţin frecvente cu ABVD în comparaţie cu MOPP. Multe dintre aceste tipuri secundare de cancer au fost cazuri de cancer pulmonar sau, la femei, cancerul de san, subliniind importanţa renunţării la fumat şi de îngrijire regulata, preventiva, după terminarea tratamentului. Radiatiile si chimioterapia, ambele joacă un rol în dezvoltarea acestor afecţiuni maligne secundare.

6. Tratamente de susţinere

Tratamentele de susţinere se referă la eforturile de a preveni sau trata efectele secundare ale chimioterapiei ABVD, şi de a ajuta pacientii sa simta un discomfort cat mai mic posibil in timpul chimioterapiei.

a) Antiemetice

Progrese semnificative legate de medicatia antiemetica, sau anti-greaţă, au fost făcute la începutul secolului 21. Pacientii vor primi de multe ori o combinaţie de antagonişti ai receptorilor 5-HT3 (de exemplu ondansetron), corticosteroizi, şi benzodiazepine înainte de chimioterapie, pentru a preveni greaţa. Aceste medicamente sunt, de asemenea, eficiente si după ce greaţa se dezvoltă, cum sunt fenotiazinele. Sensibilitatea fiecărei persoane la greaţă şi vărsături variază. În general, în timp ce pacienţii resimt de multe ori unele senzatii de greata uşoară până la moderată,  vărsăturile severe sunt mai puţin frecvente cu ABVD.

b) Factori de creştere

Factori de creştere ai elementelor sangvine sunt medicamente care stimulează măduva osoasă să producă o cantitate mai mare a unui anumit tip de celule din sânge. Exemplele utilizate în mod obişnuit includ G-CSF şi eritropoietină. Aceste medicamente sunt folosite uneori cu ABVD pentru a preveni sau combate neutropenia (număr mic de celule albe din sânge) şi anemia in timpul chimioterapiei.

Informatii suplimentare: ABVDAdriamicină , BleomicinăVinblastinăDacarbazină

ADCETRIS – un nou medicament pentru Hodgkin

Seattle Genetics Announces FDA Accelerated Approval of ADCETRIS (Brentuximab Vedotin)

Seattle Genetics Announces FDA Accelerated Approval of ADCETRIS (Brentuximab Vedotin)

FDA a aprobat pe 19 August 2011 un nou medicament ca metoda de tratament pentru limfomul Hodgkin si ALCL (limfom malign cu celule mari anaplazice).
ADCETRIS (brentuximab vedotin) este recomandat in urmatoarele cazuri:
– Tratarea pacientilor cu limfom Hodgkin la care auto-transplantul cu celule stem nu a dat rezultate sau cand nu au avut raspuns la cel putin 2 protocoale de chimioterapie in cazul pacientilor care nu au fost candidati pentru auto-transplant.
– Tratarea pacientilor cu ALCL cand nu s-a obtinut nici un raspuns prin folosirea cel putin a unui protocol chimioterapeutic.

Indicatiile ADCETRIS sunt bazate pe rata de raspuns a medicamentului. Momentan nu sunt date care sa demonstreze imbunatatiri ale rezultatului final sau a ratei de supravietuire in cazul tratamentului cu ADCETRIS.
ADCETRIS este primul medicament aprobat de FDA (U.S. Food and Drug Administration) pentru limfomul Hodgkin in mai bine de 30 de ani, si ofera o noua metoda de tratament in plus pentru Hodgkin si ALCL.
ADCETRIS are mai multe componente alcatuind un complex anticorp-medicament:un anticorp monoclonal anti-CD30 atasat printr-o proteaza scindabila la un agent perturbator al microtubulilor (monomethyl auristatin E (MMAE)). Acest complex ADC (antibody drug conjugate) foloseste un sistem de legare conceput sa fie stabil in fluxul sangvin dar care sa elibereaze MMAE dupa integrarea in celulele tumorale ce exprima CD30 pe suprafata lor.

Mai multe informatii pe http://www.adcetris.com/

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 50 other followers