La Multi Ani !!! draga mea mama !
Dupa postul de mai devreme, total neinteresant si nepotrivit pentru ziua de astazi, acum a venit momentul pentru ceva cu adevarat INTERESANT !!! 
Frumoasa doamna din imagine, este scumpa mea mamica ! Si astazi implineste minunata varsta de … (nu se spune astept pareri)…deci adauga inca un trandafir la buchet.
Am considerat ca pentru mediul online o urare cu un simplu mesaj pe FB nu prea este potrivit asa ca m-am gandit sa ii dedic un post pe blog. Fara sa exagerez, as putea scrie zeci de randuri despre sufletul bun, optimismul, curajul, puterea si iubirea ce alcatuiesc fiinta ce mi-a dat viata, ce m-a ocrotit si m-a facut ceea ce sunt si pentru care simt ca nu sunt zile indeajuns sa-i multumesc. (alaturi de tata bineinteles, dar azi nu este ziua lui Hi Hi Hi)
Tot ce as vrea sa stie este ca o iubesc enorm si ca ii doresc multa sanatate, bucurii, fericire si tot binele din lume alaturi de noi, familie, prieteni si oameni din jur care o apreciaza pentru ceea ce este!
Asa ca, ”La Multi Ani!” draga mea mamica! Te iubesc!
PS: Desi imi spui mereu cand iti fac poze, ca nu iti place de tine, si cred ca te-ai cam suparat oleac pentru ca ti-am pus poza pe blog, am un singur lucru de spus:
De te-ai privi prin ochii mei pentru o clipa, ai intelege cat de frumoasa si admirata esti !!! …restul sunt detalii neinteresante 
Cu dragoste,
Ionut
“Noua” veche achizitie…zona zoster :(
Varicella zoster virus particle, TEM
In imaginea de mai sus va prezint musafirul nepoftit ce isi cam face de cap prin corpul meu.
Din punctul meu de vedere este asemanator PDL-ului. Adica dupa ce l-am primit in corpul meu in copilarie, l-am lasat sa isi faca culcus in tecile nervoase unde s-a “hranit” si odihnit in liniste atatia ani, acum arata nepasare si lipsa de respect, atacand si distrugand ceea ce a numit pana acum “casa”. Mai mult de atat, desi nimeni nu il mai doreste, nici nu vrea sa plece La origini posibil sa fie ruda cu MARINARUL …cine stie… ?!?
Lasand gluma la o parte, dansul este virusul varicelo-zosterian (VZV). Provoaca varicela in copilarie (cel mai frecvent la copii cu varste intre 2-14 ani), iar la adult poate fii responsabil de varicela, in cazul persoanelor ce nu au avut contact cu acest virus in copilarie, sau zona zoster , aceasta din urma fiind caracteristica in special persoanelor cu sistemul imunitar slabit de stres, rani, anumite medicamente sau alti factori.
Iar eu, cum ma incadrez la cei cu sistemul imunitar “asa si asa”, se pare sa s-a reactivat cumva, dandu-mi bataie de cap acum. Pe scurt as putea caracteriza reintalnirea cu el ca fiind total neplacuta cu multe “bubite”, dureri acute, stare de slabiciune si somnolenta. Mai multe informatii puteti gasi “click-aind” numele patogenului si ale afectiunilor in scurta descriere de mai sus.
Trebuie mentionat si faptul ca exista Varivax, un vaccin administrat pentru dobandirea imunitatii impotriva varicelei, care se administreaza copiilor peste 1 an dar si Zostavax, vaccin recomandat celor cu varsta peste 60 de ani pentru a preveni aparitia zonei zoster.
In ceea ce ma priveste sper sa trec cu bine, fara complicatii si repede peste chestia asta! Doamne ajuta!
Toate bune!
Ionut
Povestea lui David
Povestea lui David
Numele meu este Teodorescu Valentina, am 30 ani si sunt mama lui David.
David s-a nascut pe 9 iunie 2007. Pe toata durata sarcinii am fost urmarita de un medic ginecolog prin controale lunare, am efectuat toate analizele care mi-au fost recomandate si mereu mi s-a spus ca totul este in regula.
In a 8-a luna de sarcina medicul la care mergeam mi-a spus ca va trebui sa nasc mai repede prin cezariana pentru ca micutul meu nu cobora cu capul in jos. Am fost internata in spital unde dupa 5 zile urma sa fiu operata prin cezariana. In toata aceasta perioada medicul ginecolog nu m-a cautat niciodata, a venit la mine doar in ziua in care a intrat de garda. Era intr-o sambata, la ora 10. Medicul m-a chemat in cabinetul sau si mi-a spus sa simulez ca nu ma simt bine ca sa ma poata opera. Raspunsul meu a fost ca nu pot sa ma prefac. Pana la urma seara la ora 10 m-a luat si m-a dus in sala de operatie.
Eram treaza cand s-a nascut David, il auzeam cum plangea. Nu s-a oprit din plans pana nu mi l-au dat sa pun mana pe el si m-au lasat sa-l pup pe frunte. In momentul acela am simtit ca toate durerile au disparut iar el s-a linistit.
A doua zi dimineata a venit neonatologul si mi-a spus ca am un baietel frumos si sanatos. Dupa 3 zile de la nastere David plangea intr-una, nu manca nimic, nu putea sa suga. Am anuntat asistentele ca ceva nu e in regula. Au venit si l-au luat. Iar eu am ramas cu sufletul la gura si ganduri si intrebari fara raspuns. In scurt timp medicul neonatolog a venit si mi-a spus ca David a facut o hemoragie cerebrala. Am inceput sa plang. CE S-A INTAMPLAT? DE CE? DE CE? DE CE? Nu stiam ce sa fac, m-am speriat foarte tare. Primul meu copil… si atata durere. Medicul mi-a spus atunci ca nu e nimic grav, ca totul va fi bine, ca i se va prescrie un tratament cu Tanakan pentru 3 luni si nu vor fi probleme.
Dar n-a fost asa…
Pe masura ce David a inceput sa creasca mi-am dat seama ca nu e bine. La 5 luni am inceput sa-mi pun intrebari, pentru ca observam din ce in ce mai tare ca puiutul meu nu face lucruri pe care alti copilasi de varsta lui le faceau. Primul in fata caruia am ridicat un semn de intrebare a fost medicul de familie. A urmat imediat o internare de 3 saptamani la Spitalul de Copii Louis Turcanu din Timisoara unde i s-au facut multe analize si investigatii. Concluzia a fost ca din cauza hemoragiei cerebrale creierul a ramas patat (sufera de o atrofie usoara). In timp, am ajuns in multe locuri, la multi medici si multe teste: neonatolog, neurolog, oftalmolog, radiolog, EEG, ETF, RMN. In urma tuturor investigatiilor efectuate de-a lungul timpului avem urmatoarele concluzii: “paralizie cerebrala hipotona. encefalomalacie multichistica. retardneuromotor moderat sever. strabism convergent. leziuni sechelare gliotic-atrofice parieto occipitale biemisferice, nespecifice patogenic”. Pentru ca la nastere David a suferit de lipsa oxigenului, acest lucru a lasat amprente adanci. In creierul lui, in sufletelul lui atat de mic si nevinovat… Acum suferinta lui se numeste paralizie cerebrala asociata cu epilepsie. In plus, hemoragia cerebrala a lasat chisturi ce deocamdata nu pot fi inlaturate. Cel mai trist este ca toate acestea ar fi putut fi evitate daca David ar fi fost pus la oxigen imediat dupa nastere si nu la 3 zile. Daca medicii si-ar fi dat mai mult interesul…
Acum David este un baietel vesel, jucaus si iubitor. Ca tuturor baieteilor de varsta lui ii plac mingile si masinutele. Mi-as dori sa fuga dupa ele, sa mearga si el in parc si sa se joace si el cu copiii, sa mearga pe bicicleta. Din pacate nu poate face niciunul din aceste lucruri…
BUNUL DUMNEZEU l-a ajutat sa traiasca si sa isi revina cat de cat, dar mai avem mult de luptat, mai avem multe tratamente de facut, iar toate acestea sunt costisitoare si peste posibilitatile noastre materiale. Am facut eforturi mari sa obtinem toate realizarile pe care le avem pana acum cu David: de la 9 luni facem recuperare medicala prin terapia Vojta la cabinetul privat Excentric din Timisoara. Tot cand avea 9 luni am inceput sa mergem la oftalmolog si am aflat ca are probleme si cu vederea. Prima sesiune de recuperare medicala intensiva la un centru medical specializat a fost cand David avea doar 1 an si o luna. Era la Sibiu. Vojta de doua ori pe zi, masaj, joaca. De atunci facem zilnic recuperare medicala, si la cabinet si acasa, iar periodic mergem la centrele medicale din tara pentru recuperare intensiva: Sibiu, Zalau, Cluj.
Am invatat sa avem rabdare, am invatat sa-l intelegem pe David si sa luptam pentru binele lui.
Simt ca trebuie sa luptam cu toate puterile noastre pentru un sufletel asa nevinovat ca al lui, pentru manutele care ne iau de gat si ne mangaie. Dar avem nevoie de ajutorul vostru. Rugaciunile si efortul pe care l-am facut pana acum nu au fost suficiente. Dupa ce m-am documentat intens si am vazut cu ochii mei rezultatele unor copii ce au facut terapie hiperbara la un centru din Constanta, am hotarat ca trebuie sa facem tot posibilul sa-l ducem pe David acolo. Pentru ca ne-au fost recomandate minim 2 sesiuni in cursul unui an, fiecare a cate 20 de sedinte, dupa un calcul aproximativ ne-am dat seama ca avem nevoie de aproximativ 4.000 euro. Aceasta suma depaseste cu mult posibilitatile noastre materiale. Asadar, NE PUNEM SPERANTA IN VOI, OAMENII DE BINE! Stiu ca vom reusi sa adunam suma necesara pana in august, cand David ar trebui sa ajunga la primele sedinte de hiperbara. Si stiu ca nu facem acest lucru degeaba.
DACA AVETI DORINTA SI PUTEREA SA NE SPRIJINITI PENTRU A CONTRIBUI LA TRATAMENTUL LUI DAVID, DOAR DUMNEZEU VA POATE RASPLATI…..
Va multumim!
1 anisor :)
Astazi de dimineata printre primele cuvinte pe care le-am auzit au fost si “La Multi Ani!”, urare facuta de scumpii mei parinti, pe care ii si iubesc foarte mult!
Pe moment am fost confuz, incercam sa imi dau seama daca am omis onomastica cuiva, sau ce oare se sarbatoreste astazi si are legatura cu mine. In cateva momente aflam ca, de fapt, sarbatoritul eram eu, si…implineam 1 anisor … rapid am facut conexiunile si am inceput sa zambesc …
Da, pe 04 Feb 2011, ma nasteam “din nou”, atunci a fost “The Day“, ziua in care medicii de la institutul clinic Humanitas (Milano), unde eram internat, imi infuzau propriile celule stem, ce aveau rolul de a-mi reda viata si sanatatea. Si uite asa, de atunci, a trecut 1 an iar acum pot spune, ca in aceasta viata, m-am nascut de doua ori
Ai mei parinti, mi-au facut o surpriza si am avut chiar si un mic tortulet, plus o cina pe cinste!
Va multumesc tuturor !!!
Sanatate multa !!!
Ionut
Inca un drum in Italia, inca un PET/CT…si ceva emotii…
Inca un drum in Italia, inca un PET/CT …si ceva emotii…
Desi chiar in dimineata PET-ului m-am trezit cu o umflatura serioasa la subratul stang, ceea ce mi-a cam dat un gol in stomac, am incercat sa fiu calm si sa astept rezultatul de a doua zi. Intradevar aveam axilar ganglionii inflamati, bilateral, care au iesit usor pozitivi si pe PET, dar si de aceasta data medicii mi-au spus sa stau linistit deoarece ei considera a fi inflamatorii absorbind foarte usor mediul de contrast.
Asta inclin sa si fac, sa ii cred, mai ales avand in vedere ca acel ganglion care se pozitivase in octombrie, acum nu a mai fost de gasit. Ajuns in Romania au urmat o alta serie de analize cu scopul de a elucida cauza inflamatiei dar toate testele legate de posibili patogeni au iesit negative. Asa ca nu am decat sa am rabdare si sa astept 2-3 saptamani, asa cum m-au sfatuit si in Italia, in speranta ca vor trece de la sine.
Avand in vedere emotiile prin care am trecut si de aceasta data si faptul ca in ciuda tuturor eforturilor mele de a evita orice raceala sau inflamatie care ar putea interfera cu rezultatul, nu a fost nici acum un PET 100% “curat”, am fost chemat din nou peste 3-4 luni.
Dupa cum ati vazut in ultima perioada nu am mai postat asa de des pe blog, din cauza timpului putin, acum adaugandu-se programului obisnuit si o sesiune de examene din cadrul master-ului. Voi incerca insa, in curand, sa acord timp si blogului si sa mai postez diverse articole, …sunt destule subiecte care merita atentia.
In rest sunt bine, fizic mai ma lovesc de mici invonveniente, iar psihic, ei bine psihic s-ar putea mult mai bine. Nu stiu exact care este cauza, poate agitatia si faptul ca PET-ul si corpul meu mi-au dat iar ceva emotii cumulat cu alte evenimente din ultima perioada si vremea rece de afara, mi-au creat o stare usor depresiva…simt ca nu sunt in “apele mele”, dar care sper sa treaca repede.
Metoda care ma face sa depasesc repede starile acestea, cand mai apar, sunt propriile amintiri, si atunci imi dau seama ca, acum, sunt bine, si nu ar trebui sa ma simt in vreun fel trist.
Va multumesc si va doresc multa sanatate tuturor !
John
Milano, here i come !…again…
Salutare!
N-am mai scris nimic de vreo doua saptamani, sa-mi fie rusinica… dar din pacate am stat foarte prost cu timpul.
As dori sa fac atat de multe, dar…timpul este inca un impediment, probabil pentru noi toti. Da, dupa cum spuneam si in titlul postului, maine dimineata decolez spre Milano pentru ca marti sa fiu la clinica pentru un nou PET/CT si pentru elucidarea intrebarii ce mi-a ramas in cap din octombrie… “oare care a fost cauza pozitivarii acelui ggl laterocervical?”.
Datorita faptului ca din 3 in 3 luni imi trebuie o suma f. mare de bani pentru investigatii, pentru PET-ul de acum, ianuarie 2012, depusesem dosar la CASMB in vederea aprobarii efectuarii PET-ului aici, in Romania, eventual la Oradea. Dosarul a fost refuzat de catre comisie pe motivul ca, daca nu am semne vizibile de boala sau nu am recadere demonstrata clinic la ce imi trebuie PET…
Ma abtin de la comentarii la adresa lor, pentru ca as avea destule…probabil as incepe cu “La ce oare mai platesc CAS ???”…dar asta este situatia…
Pe scurt si sa inchei, urati-mi noroc !!! Sper ca totul sa iasa bine si sa am vesti bune de dat !!!
Multa sanatate tuturor !!!
John
Project H.E.L.P – misiune indeplinita!
Va mai aduceti aminte de actiunea propusa in care doream sa ajutam cativa copilasi cuminti? Ei bine este aproape la final.
In primul rand vreau sa multumesc tuturor celor care au luat initiativa, care s-au implicat si care, chiar si pe aceasta “criza” care tot bantuie prin tara si lumea intreaga, au gasit cate ceva pentru a oferi altora. Atat in numele meu, cat si al Mariei, VA MULTUMIM !!! Cei care ati privit ca spectatori doar, nu fiti dezamagiti, ne-am gandit sa dam un nume acestei actiuni (inca este in curs de procesare ) si sa o continuam, deci veti avea si voi ocazia cu siguranta sa participati pe viitor.
Am reusit sa strangem asa cum ne-am propus, hainute, jucarii, alimente,dulciuri dar si bani. Cu banii obtinuti am cumparat alte alimente si hainute astfel incat sa putem oferi in mod egal “mici bucurii” tuturor copiilor. Operatiunile de sortare a hainutelor si jucariilor, cumparaturile si facerea propriu-zisa a pachetelor a durat aprox. 3 zile (miercuri, joi si vineri), eu si Maria impartindu-ne task-urile dar fiind si ajutati de cativa apropiati. Multumim deasemenea fiintelor noastre cele mai dragi de sex feminim din viata noastra (ale noastre mame adica ) care ne-au ajutat raspandind vestea si facilitand gasirea de “sponsori” dar si prietenilor care au postat mai de parte mesajul. Sinceri sa fim, ne-am asteptat la o participare mai mare, dar sa zicem ca pentru inceput este ok, fiind foarte bucurosi ca am putut acoperi intreaga lista cu “copii cuminti”
Hainute si jucarii
O parte din alimente
Sambata a fost prima zi “pe teren”, in care am pornit cu doua masini incarcate cu “daruri” pentru cei mici. Primul popas a fost la Budeasa unde am fost impresionati de conditiile in care micuta Antonia traia alaturi de bunica ei. Initial nu au fost de gasit, vecinii spunandu-ne ca sunt in padure dupa lemne…asa ca am plecat mai departe cu promisiunea de a reveni mai pe seara, cand ne intorceam de la Curtea de Arges si Tigveni. Cand am revenit seara, am putut discuta cu micuta, aceasta spunandu-ne cat de mult ii place limba romana, si cat de mult isi doreste sa ajunga profesoara, bunica asigurandu-ne ca invata foarte bine. La numai 12 ani, si avand in vedere greutatile cu care se confrunta alaturi de bunica ei, Antonia dadea dovada de multa maturitate si putere. Ne asteptam, poate, sa gasim o fata deprimata si ganditoare, dar aceasta s-a dovedit a fi energica si optimista, cu un optimism aproape iesit din comun. Ma uitam cu ochii mari la casa ce parea a avea doua camarute si care statea parca sa cada, si in acelasi timp o auzeam pe bunica ei care ne spunea ca nici curent electric nu au, iar in acele momente realizam ce copil norocos am fost si ce copilarie usoara am avut. Cat de mult uitam lucrurile ce le avem si uneori uitam sa le pretuim, dar si cat de multe sunt de facut si cati oameni au nevoie de o mana de ajutor in jurul nostru.
Casa in care locuieste Antonia
Pozele urmatoare sunt facute seara cand ne-am reintors la Budeasa.
Bunica Antoniei, Antonia, Maria, Eu si Gabi
Bunica Antoniei, Antonia, Cosmin, Maria si Gabi
Am pornit apoi spre Merisani unde l-am gasit pe bunicul lui Vladut, acesta povestindu-ne ca il creste pe micut de cand avea un an. Deoarece Vladut era plecat prin sat la colindat impreuna cu copiii vecinilor am hotarat sa ii lasam bunicului “cadourile” si sa plecam mai departe.
Bunicul lui Vladut care il creste de pe Vladut de la 1 an.
La Curtea de Arges l-am cunoscut pe Andrei, pe care il cresteau bunicii. Un baietel timid si temator, dar care s-a bucurat foarte mult de ceea ce ii trimisese Mosul.
Barbu Andrei Alexandru - Curtea de AG
Barbu Andrei Alexandru - Curtea de AG
Sorina a ramas fara mamica acum 10 luni, si a ramas in grija bunicii. Viseaza sa ajunga inginer sef, chiar unde a lucrat mama ei, pentru a pune la punct persoanele ce i-au facut “zile grele” mamei.
Valceleanu Alexia Stefania Sorina - Curtea de AG
Sorina, bunica si nepoata Sorinei
Am pornit apoi spre Tigveni. Aici l-am cunoscut pe David, care a insistat sa ne spuna si o poezie. Desi nu am inteles noi mare lucru din poezie a fost un dulce ). Il puteti viziona si dvs in filmuletul de mai jos.
Joita Emil David - Tigveni
Alexandru a fost foarte incantat de cadourile primite, in special de trenulet pe care s-a apucat imediat sa il monteze.
Tistuleasa Alexandru Marius - Pitesti
Si Elena s-a bucurat mult, si dupa cum vedeti este o frumoasa.
Voicu Florina Elena - Pitesti
Marian era plecat in camera de vis a vis la verisorul lui. Ne-a spus bunicul ca l-a dus acolo pentru ca era mai cald 
. Dupa cum vedeti au fost foarte incantati de masinute si jucariile primite!
Urda Iulian Marian (dreapta) - Stefanesti
Domnisoara din imaginile de mai jos , si apoi din filmuletul pe care e musai sa il vedeti, a dorit sa ne sorcoveasca pentru darurile primite. Replica “Ce de maimutoaie!!!” ne-a asigurat de reusita actiunii noastre
Garlea Florentina Maria - Recea
Garlea Florentina Maria - Recea (2)
Ea este Larisa si este din Suseni. Ciocolata o face mai rebela, cel putin asa sustine bunica
Fieraru Gheorghita Larisa - Suseni
Pana in momentul de fata astea ar fi pozele/filmuletele. Unii copilasi nu i-am gasit acasa, fiind plecati ba pe la rude in vizita, ba prin sat cu copiii, etc… deci nici poze nu le-am putut face. “Cadourile” le-am lasat bunicilor/rudelor ce ii aveau in grija. Uneori am observat o oarecare suspiciune si teama in ochii celor ce ii au in grija. Dar cand le spuneam ca nu reprezentam autoritatile, ci suntem oameni obisnuiti ca si ei, care doar am vrut sa aducem un zambet pe fata copiilor se mai linisteau si deveneau naturali si sociabili.
Ne-am bucurat ca am putut aduce, cu ajutorul dumneavoastra, un zambet si o mica bucurie acestor suflete !
Va multumim inca o data si va asteptam, din nou, sa participati alaturi de noi la o actiune urmatoare!
Dar nu innainte de a incheia as dori sa mentionez faptul ca pe Antonia (din Budeasa, cazul ei m-a impresionat personal foarte mult) vom incerca sa o cunoastem mai bine si sa ii oferim mai mult ajutor. Pentru inceput am dori sa o ajutam pe bunica ei sa ii ofere un lucru “de baza” , curentul electric.
Va astept cu alte sugestii si idei legate de aceasta actiune si va doresc Sarbatori fericite alturi de cei dragi si multa sanatate!
- TO BE CONTINUED -
Poti si tu sa daruiesti un zambet !!!
© Ben Heine
Dupa cum spune si titlul, zambetul unor copii fara prea multe bucurii in viata, poate conta mai mult decat micile noastre “bucurii” de zi cu zi. Sunt clipe care le pierdem din vedere si nu le constientizam , prinsi prea mult in rutina zilelor societatii de azi, sunt multe lucruri care consideram ca ni se cuvin si pentru care uitam sa multumim si sa fim recunoscatori ca le avem.
Impreuna cu o prietena incercam sa aducem o mica bucurie pe chipul unor copii care nu au avut avantajul si norocul multora dintre noi. Sunt copii aflati in grija rudelor, copii care dintr-un motiv sau altul nu mai au parintii langa ei sa le poarte de grija.
Amica mea, Maria, a batut la usa celor care se ocupa de astfel de cazuri, Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului. A aflat, prin amabilitatea personalului, ca in Arges sunt circa 100 de copii ai caror parinti nu se mai pot ocupa de cresterea lor: fie ca au decedat (majoritatea) , fie ca zac in vreun spital, sau chiar in vreo inchisoare.
Majoritatea celor care ii au in grija, bunici sau alte grade de rudenie, au situatii destul de precare. Am convenit cu cei de la Centru sa ni se faca o lista cu ~ 20 de copii din cateva orasele, astfel incat sa avem timp sa ii vizitam pe toti in preajma Sarbatorilor.
Copiii au minunatul dar al sperantei si cu siguranta, cu totii il asteapta pe Mos Craciun. Probabil fiecare dintre noi avem cu mult mai mult decat altii, si putem darui un strop din bunastarea noastra!
Nu vom aparea la TV! Ghinion !!! Dar promitem sa va povestim si sa va ilustram veselia lor si despre succesul acestei fapte bune la care veti participa!
Daca va puteti implica, astept mesajele voastre !!!
Puteti sa luati legatura cu noi si telefonic : Ionut P. (subsemnatul) 0752.067.337 (full time) sau Maria (amica mea) 0726.104.451 (dupa 20 dec.)
AICI puteti gasi lista copiilor cuminti ce il asteapta pe Mosul
MULTUMIM ANTICIPAT !!!
Sa o ajutam pe Denisa!
Denisa are 23 de ani si este din Comănești (jud. Bacău). Ea este absolventă a Facultăţii de Relaţii Internaţionale şi Studii Europene şi studenta în anul 2 la Universitatea Lucian Blaga din Sibiu – Facultatea de Drept.
Boala a debutat în primăvara acestui an cu o infecţie banală în gât. De la sfârșitul lunii martie până la începutul lunii iunie, Denisa a facut mai multe vizite pe la diferite spitale şi pe la diferiţi medici, fără ca cineva să încerce să facă ceva concret pentru ea. Singurul lucru ce i s-a făcut în această perioadă de timp a fost o biopsie din amigdalită. Rezultatele au sosit dupa aproape o lună de zile, timp în care nici un medic nu i-a făcut absolut nimic, au trimis-o acasă şi i-au spus să ia Nurofen. Până să vină rezultatul la această biopsie, ganglionii Denisei au început să se mărească şi au devenit dureroşi. Nu i s-a făcut în această perioadă absolut nimic, nu i s-au luat analize, nu s-a încercat să se facă alte investigaţii medicale, absolut nimic. După aproape o lună, rezultatul biopsiei a fost neclar. Medicii au propus o noua biopsie, dar părinții au refuzat și au reușit să o ducă pe Denisa în Italia, unde în doar 10 zile a fost diagnosticată cu leucemie acută limfoblastica cu celule T.
Denisa nu are fraţi sau surori care ar fi putut fi compatibili, astfel încât transplantul de care ea are nevoie nu este posibil în România. Toate demersurile făcute pentru ea la instituţiile statului s-au soldat cu un esec, deoarece, Denisa nu a fost diagnosticată în România.
Se pare, din pacate, ca in aceasta tara sunt multe astfel de cazuri… Cazuri in care nestiinta sau nepasarea medicilor din sistemul nostru medical ingreuneaza vindecarea sau inrautatesc situatia multor bolnavi. Si eu simt ca am facut parte din aceasta categorie, alaturi de multi altii dupa cum am si mentionat.
Totodata sunt si medici profesionisti si dedicati, care respecta pacientul si lucreaza pentru binele acestuia, dar din pacate mult prea putini…
Domnilor si doamnelor doctori in medicina, din prima categorie, cateva intrebari va adresez:
Daca Denisa sau oricare alt pacient care s-a lovit de aceasta problema a nestiintei sau neglijentei medicale ar fi fost copilul unora dintre dumneavoastra, iar statul si structurile lui ar fi stat cu mainile in san privind nepasator la suferinta copilului si a dvs., cum ati fi procedat ??? Stiti oare ce inseamna suferinta, disperarea sau sentimentul de neputinta in astfel de cazuri ???
Mai multe informatii puteti afla pe site-ul dedicat ei: http://www.denisaporfir.com/ unde deasemenea o puteti ajuta in lupta pentru redobandirea sanatatii si a unei vieti normale.
Ionut R. Popescu
