8 cuvinte au fost cadoul meu de 1 iunie :)
A sosit si rezultatul biopsiei inghinale pe mail, si a inceput cam asa:
“Hi Ionut,
The biopsy is negative for lymphoma!”
Doua randuri care mi-au dat o imensa bucurie. Dumnezeu m-a ajutat sa trec si peste hopul acesta!
Inca nu stiu de ce mi s-au inflamat ganglionii si daca ma gandesc mai bine, parca nici nu mai imi pasa. Zilele pana la rezultat au trecut, uneori mai usor (ignoranta este in anumite momente o binecuvantare) alteori mai greu (momente cand simteam ca o sa o iau de la inceput pe un drum mult mai greu). Acum sunt asteptat in septembrie pentru un alt control, si sper din tot sufletul, ca acela sa fie fara prea mari emotii.
Emotiile controlului asta m-au facut sa revizuiesc din nou viata mea, grija pentru mine si sanatatea mea. Mi-au reamintit cat de subtire este linia intre starea de echilibru si starea de haos si cat de usor poti cadea dintr-una in alta.
Asa ca nu pot doar decat sa va sfatuiesc pe toti sa fiti fericiti pentru ce aveti, sa incercati sa deveniti mai buni cu voi si cu cei din jurul vostru si sa Il rugati pe Dumnezeu in fiecare zi sa va dea sanatate, restul cu putina vointa si ambitie se pot realiza!
Nu in ultimul rand vreau sa urez tuturor “La Multi Ani!”, caci astazi este ziua copilului…a tuturor copiilor, dar si a noastra a adultilor intr-un fel, caci toata viata in sufletul fiecaruia va exista si un copil si fiecare dintre noi va fii un copil in ochii parintelui sau…Un copil dornic, uneori, sa renunte la responsabilitati si sa se simta din nou liber si fara griji, tanjind dupa o lume nevinovata si fara pericole.
Asa ca nu uitati, din cand in cand, sa dati hrana sufleteasca si copilului din voi, sa va bucurati la gesturi simple si sa va gasiti fericirea in lucruri marunte, in ochii celor dragi sau in natura inconjuratoare.
Numai bine,
Ionut
Oups !!! :(
Cu fiecare drum care l-am facut pentru controale, siguranta ca m-am vindecat era si mai mare. Totusi imi era de fiecare data putin teama ca as putea primi si un raspuns pe care nu voiam sa il aud.
De data asta cand am deschis plicul, erau mai multe randuri decat de obicei, si pentru o clipa am simtit ca timpul s-a oprit. Un flash al amintirilor ce le credeam uitate mi-a trecut prin “fata ochilor”. Sarind cu privirea randurile am ajuns la pasajul ce era in plus.
Venise clipa in care citeam lucruri ce nu voiam sa mai aud de ele. PET-ul iesise pozitiv axilar stanga si inghinal dreapta si doctorul imagist cerea investigatii suplimentare deoarece devenisem suspect de recidiva.
M-am dus in parcul clinicii pe o banca si pret de aproape o ora m-am uitat cu privirea pierduta la acele randuri. Ma gandeam sa nu le spun parintilor, dar realizam ca inevitabil or sa afle…
Ma gandeam ca lupta ce o considerasem castigata atarna acum intr-un fir de ata…si ca doar cateva randuri reusisera sa-mi spulbere toata linistea interioara pentru care m-am luptat si am suferit pret de un an si jumatate.
Am plecat hotarat sa vorbesc cu doctorii si cel mai important, sa le spun ca eu nu cred asa ceva.
Pe hol spre ambulatorul de hematologie am intalnit o doctora hematolog draga mie, care, zambind, mi-a strans mana intrebandu-ma ce mai fac si mi-a luat dosarul din mana curioasa de rezultat. Dupa cateva secunde s-a incruntat si mi-a zis ca nu se poate asa ceva. M-a luat de mana cautand o sala libera sa imi faca un consult fulger si dupa aceea a sunat seful sectie spunand ca pacientul Popescu este aici si are unele probleme ce necesita expertiza dansului si investigatii suplimentare.
Dupa o ora de asteptare aveam programare si la ecograf pentru a vedea si aspectul ecografic al ganglionilor suspecti. Mai suspect arata cel inghinal asa ca seful sectiei a optat pentru biopsierea lui, pentru a nu risca nimic. A doua zi eram asteptat pentru efectuare biopsiei.
Le-am comunicat ca nu mai dispuneam de bani, si ca toti banii care i-am avut s-au dus pe PET/CT (~1200€) si alte cheltuieli ale drumului in Italia, dar mi-au spus sa ma prezint a doua zi dimineata pentru ca vor gasi ei o solutie.
Si au gasit-o, asa ca a doua zi am facut si biopsia inghinala. Desi sunt un “strain” pentru ei, au demonstrat de fiecare data dedicarea pentru pacient si meserie, si de fiecare data au facut tot ce le-a stat in putinta ca sa ajute pacientul, sa il sustina, sa ii dea speranta ca totul va fi bine si ca ei sunt in controlul situatieI si nu altfel.
Un lucru de admirat si atat de rar pe taramul nostru. Nu pot decat sa ma rog ca Dumnezeu sa le dea sanatate si sa le rasplateasca fiecare fapta buna, benevola, pe care o fac in afara celor pentru care sunt platiti.
Azi vin acasa, si tot ce am de facut este sa astept.
Zilele pana primesc raspuns vor trece greu, dar sper sa fi fost doar o alarma falsa, si sa fiu sanatos. Nu mai vreau sa ma intorc in situatia in care am fost pentru ca nici financiar si nici din punct de vedere al sanatatii nu ma simt pregatit.
Refuz sa cred si ma rog la Dumenzeu sa ma fereasca de asemenea scenarii!
Numai bine tuturor,
Ionut
Bagaje si ceva emotii
Au mai trecut trei luni și acum mă pregatesc de încă o plecare în Italia și inca un PET/CT ce sper ca imi va aduce vești bune. Mâine dimineață la 6 decolez! 
Ultima perioadă parca a fost mai stresantă și s-a resimtit mai mult asupra organismului, fapt ce s-a reflectat și în analizele la sânge. Pe blog nu am mai gasit timpul necesar să scriu fiind acaparat de job și master. In cadrul masterului, vineri am participat chiar și la “Sesiunea de comunicari știintifice a studenților 2012″ gazduită de Univ. Pitesti cu o lucrare despre modul de actiune si utilizarile terapeutice ale interferonilor, care cred ca a placut comisiei și studentilor prezenti.
Mă straduiesc cât pot să merg în paralel atât cu job-ul cât și cu pașii necesari îndeplinirii “visului” de a lucra într-o zi în domeniu medical (laborator), pentru a încerca sa aduc o contribuiție în acest domeniu.
In urma analizelor făcute săptămâna trecută, am aflat ca am un nou “prieten” în stomac, Helicobacter pylori, căruia o sa ii “dedic” un articol cand ma intorc, un articol informativ, deoarece simt ca merită să știți și dvs. despre el și influenta lui asupra organimului uman. Oricum voi avea “hac de cojocul lui” cu un cocktail de antibiotice cand ma intorc
In rest imi place sa cred ca sunt bine, să ignor unele “problemuțe” de sănatate si financiare, și încerc să înghesui activitatile si responsabilitatile în timpul disponibil, deși uneori este mult prea putin pentru a le acoperi pe toate. Tot ceea ce îmi doresc este sa fiu sănătos, să pot munci și învăța.
Așa că, “wish me luck”, cum zic americanii și sper sa vă pot da vesti bune în maxim o saptămână.
Numai bine,
Ionut
Sebastian are nevoie de ajutor !
Am primit pe mail un mesaj despre un baietel care are nevoie de ajutor financiar pentru a supravietui. Sufera de o afectiune grava, cavernom de vena porta cu varice esofagiene, si necesita un tratament in strainatate. Cei interesati il pot ajuta folosind conturile specificate mai jos in articolul preluat de pe tribuna.ro, publicat cu sprijinul Asociatiei ”Animos Hermannstadt”
Eu ii doresc success in strangerea fondurilor si multa sanatate! Doamne ajuta!
Sebastian Ilie este un elev de doar 12 ani, din Sibiu. În prezent este şi ipodiacon la biserica Sf. Împăraţi Constantin şi Elena de pe str. Gheorghe Dima, Sibiu. Ca mai toţi copiii altoiţi pe suferinţă, şi nivelul de maturitate al lui Sebastian este însă deosebit de ridicat. Suferă de la vârsta de 2 ani de o afecţiune a venei porte, ceea ce a dus, în timp, la apariţia altor numeroase diagnostice secundare printre care şi varicele esofagiene. Speranţa că totul se va rezolva cu bine le-a dat aripi părinţilor lui şi i-a purtat ani de zile pe ei şi chiar şi pe Sebastian (de când a început să înţeleaga), în toate drumurile avute pe la Clinicile specializate din ţară de unde au primit de fiecare dată cu optimism tratamentele recomandate. Dacă până mai ieri Sebi tânjea cu ardoare să studieze Teologia şi să devină preot, de ceva timp însă ultimele veşti din partea medicilor specialişti de la Institutul Clinic Fundeni din Bucureşti limitează planurile de viaţă ale acestui copil la unul-două sezoane calendaristice. Cruntul diagnostic, cavernom de vena portă cu varice esofagiene, pare să fi penetrat în cele din urmă fatal vena portă a lui Sebastian, dar şi voinţa oţelită a acestui copil, iar trupul lui firav pare să fi ajuns în ultima vreme foarte aproape de limită. Are nevoie urgent de o operaţie la o clinica specializată din străinătate (recomandare făcută de Dr. Alexandrina Constantinescu de la Institutul Clinic Fundeni, Clinica de pediatrie, din Bucureşti) costul acesteia fiind de 50.000 de euro. Şansele de reuşită sunt de peste 80% adică foarte favorabile. Veniturile familiei sunt însă de departe insuficiente, tatăl lui lucrând ca taximetrist (în ultima vreme a fost şi el internat în spital, sănătatea lui aflându-se într-o stare precară), iar mama lui primeşte doar ajutorul pentru asistent personal de 400 lei, afecţiunea copilului ei obligând-o la o supraveghere permanentă. Locuiesc, de asemenea, de mulţi ani, într-o locuinţă cu chirie. Imposibilitatea de a procura aceşti bani face, deci, ca această ultimă şansă de viaţă a lui Sebastian să depinda de noi toţi, restul lumii. În acest sens, cei din restul lumii lui Sebastian care vor dori să adauge un pic de viaţă pentru Sebi o pot face în primul rând prin rugăciunile lor către Dumnezeu şi apoi, în chip de jertfă materială, în conturile:
RO24INGB0000999902861106/RON (Leonora Veronica Topolog, mama băiatului)
RO18INGB0000999902861117/EURO (Leonora Veronica Topolog )
RO34RNCB0227057672330001/RON (Asociatia ”Animos Hermannstadt”).
Sebastian Ilie însuşi ne spune: “Îmi doresc cu tărie şi multă credinţă să devin preot. Mă voi ruga toata viaţa lui Dumnezeu, Maicii Domnului şi Sfantului Prooroc Ilie pentru toţi oamenii care mă vor înţelege şi vor face, cu puterea iubirii, ca o mică parte din neputinţa mea, să fie ridicată acum de ei”
Sfântul P[rinte Arsenie Boca ne îndeamnă şi el: “Dă-ţi osteneala să suferi cu răbdare lipsurile şi slăbiciunile altora, oricare ar fi ele, pentru că şi tu ai multe din acestea pe care trebuie să le sufere alţii. Că Dumnezeu a rânduit astfel, ca să ne învăţăm a ne purta sarcina unii altora – căci fiecare are sarcina sa – nimeni nu-i fără lipsuri, nimeni nu-şi este îndestulător sieşi, nimeni nu-i atât de înţelept să se poată îndruma singur, dar se cade să ne suferim, să ne mângâiem şi să ne ajutăm, să ne învăţăm şi să ne îndrumăm unii pe alţii”. (Pr. Arsenie Boca –„Cărarea Împărăţiei”).Asociatia ”Animos Hermannstadt”.
Sursa: http://www.tribuna.ro/stiri/actualitate/un-pic-de-viata-pentru-sebastian-ilie-76955.html
Hristos a inviat !!!
Hristos a inviat !!!
Vă doresc tuturor Sărbători Fericite, iar Sfintele zile de Paști să vă aducă liniște sufletească, sănătate și gânduri bune !!!
Să fim cu toții mai buni, cu noi inșine și cu semenii noștrii !!!
Paște Fericit !!!
Hristos a inviat !!!
La Multi Ani !!!…FEMEIE!
M-am uitat astazi pe internet sa gasesc o definitie a femeii data de oameni celebri, considerandu-i mult mai “spirituali” si mai “iluminati” . Am gasit cuvinte frumoase … si alese, despre bunatatea, dragostea si frumusetea femeii, dar parca nu rezonau cu ideea si imaginea mea interioara a femeii. Pareau incomplete.
In functie de femeia pe care o privesti cu ochii mintii si ai inimii o multitudine de emotii iti inunda sufletul. Pentru mine, MAMA, este cea care imi transmite emotiile cele mai puternice de atasament si dragoste, de creativitate, bunatate si rabdare si totodata de respect. Dar astazi este ziua femeii, iar in aceasta categorie vasta, femeia, poate “juca” o multitudine de roluri.
Incepand cu cea mai frageda varsta ea poate fi, o copila, gingasa si zambitoare ce te imbata cu privirea si sufletul inocent si te face sa te simti, si tu, din nou copil, prin ochii ei. O adolescenta ce iti trezeste sentimentele primei iubiri si flacara ce o simteai in piept atunci cand deveneai din baietel … baiat. O tanara si totodata femeie in ascensiune, atunci cand o admiri pentru frumusetea, eleganta, integritatea si inteligenta ei. O prietena sau o sora ce sustine si incurajeaza pe cei din jurul ei. O iubita alaturi de care descoperi adevarata dragoste si gusti din frumusetea tineretii. O mama ce isi dedica viata si sufletul copilului ei, ocrotindu-l, iubindu-l si asigurandu-i educatia ce ea considera ca il va face fericit si realizat, fiind curajoasa si sigura de reusita misiunii ei… confirmandu-ti in acelasi timp ca ai ajuns, si tu, barbat. O bunica ce simte ca traieste prin fiecare respiratie a copiilor si nepotilor ei…prin fiecare realizare si zambet de pe fata lor.
Femeia, o singura fiinta, dar cu o multitudine de laturi, unghiuri, curbe si culori… un amestec ciudat de sentimente si emotii ce te fac sa tresari din banalitatea vietii la fiecare zambet, gest sau cuvant primit.
Nu cred ca exista o alta fiinta pe pamant care sa iti poata oferi si sa te faca sa simti, o paleta mai variata de emotii, de stari psihice…si fizice. De la iubire, fericire si extaz…la agonie, chin si suferinta, femeia poate contribui la declansarea celor mai diverse stari, ea putand functiona ca medicament, drog sau otrava. Poate oferi echilibrul si armonia suprema sau cu doar cateva cuvinte iti poate aduce haosul interior. Totul depinde de proiectia ta mentala a acestei fiinte, si de atitudinea in fata ei.
Si ca sa nu mai filozofez prea mult pot spune doar:
Iubiti-le, admirati-le si respectati-le mereu, si nu doar azi !!! Caci intr-o forma sau alta, intr-un rol sau altul, ele sunt mereu prezente pe scena vietii indeplinindu-si rolul si menirea data de Dumnezeu, dand culoare, forma si sens a ceea ce numim VIATA !!!
La Multi Ani !!! draga mea mama !
Dupa postul de mai devreme, total neinteresant si nepotrivit pentru ziua de astazi, acum a venit momentul pentru ceva cu adevarat INTERESANT !!!
Frumoasa doamna din imagine, este scumpa mea mamica ! Si astazi implineste minunata varsta de … (nu se spune astept pareri)…deci adauga inca un trandafir la buchet.
Am considerat ca pentru mediul online o urare cu un simplu mesaj pe FB nu prea este potrivit asa ca m-am gandit sa ii dedic un post pe blog. Fara sa exagerez, as putea scrie zeci de randuri despre sufletul bun, optimismul, curajul, puterea si iubirea ce alcatuiesc fiinta ce mi-a dat viata, ce m-a ocrotit si m-a facut ceea ce sunt si pentru care simt ca nu sunt zile indeajuns sa-i multumesc. (alaturi de tata bineinteles, dar azi nu este ziua lui Hi Hi Hi)
Tot ce as vrea sa stie este ca o iubesc enorm si ca ii doresc multa sanatate, bucurii, fericire si tot binele din lume alaturi de noi, familie, prieteni si oameni din jur care o apreciaza pentru ceea ce este!
Asa ca, ”La Multi Ani!” draga mea mamica! Te iubesc!
PS: Desi imi spui mereu cand iti fac poze, ca nu iti place de tine, si cred ca te-ai cam suparat oleac pentru ca ti-am pus poza pe blog, am un singur lucru de spus:
De te-ai privi prin ochii mei pentru o clipa, ai intelege cat de frumoasa si admirata esti !!! …restul sunt detalii neinteresante 
Cu dragoste,
Ionut
“Noua” veche achizitie…zona zoster :(
Varicella zoster virus particle, TEM
In imaginea de mai sus va prezint musafirul nepoftit ce isi cam face de cap prin corpul meu.
Din punctul meu de vedere este asemanator PDL-ului. Adica dupa ce l-am primit in corpul meu in copilarie, l-am lasat sa isi faca culcus in tecile nervoase unde s-a “hranit” si odihnit in liniste atatia ani, acum arata nepasare si lipsa de respect, atacand si distrugand ceea ce a numit pana acum “casa”. Mai mult de atat, desi nimeni nu il mai doreste, nici nu vrea sa plece La origini posibil sa fie ruda cu MARINARUL …cine stie… ?!?
Lasand gluma la o parte, dansul este virusul varicelo-zosterian (VZV). Provoaca varicela in copilarie (cel mai frecvent la copii cu varste intre 2-14 ani), iar la adult poate fii responsabil de varicela, in cazul persoanelor ce nu au avut contact cu acest virus in copilarie, sau zona zoster , aceasta din urma fiind caracteristica in special persoanelor cu sistemul imunitar slabit de stres, rani, anumite medicamente sau alti factori.
Iar eu, cum ma incadrez la cei cu sistemul imunitar “asa si asa”, se pare sa s-a reactivat cumva, dandu-mi bataie de cap acum. Pe scurt as putea caracteriza reintalnirea cu el ca fiind total neplacuta cu multe “bubite”, dureri acute, stare de slabiciune si somnolenta. Mai multe informatii puteti gasi “click-aind” numele patogenului si ale afectiunilor in scurta descriere de mai sus.
Trebuie mentionat si faptul ca exista Varivax, un vaccin administrat pentru dobandirea imunitatii impotriva varicelei, care se administreaza copiilor peste 1 an dar si Zostavax, vaccin recomandat celor cu varsta peste 60 de ani pentru a preveni aparitia zonei zoster.
In ceea ce ma priveste sper sa trec cu bine, fara complicatii si repede peste chestia asta! Doamne ajuta!
Toate bune!
Ionut
Povestea lui David
Povestea lui David
Numele meu este Teodorescu Valentina, am 30 ani si sunt mama lui David.
David s-a nascut pe 9 iunie 2007. Pe toata durata sarcinii am fost urmarita de un medic ginecolog prin controale lunare, am efectuat toate analizele care mi-au fost recomandate si mereu mi s-a spus ca totul este in regula.
In a 8-a luna de sarcina medicul la care mergeam mi-a spus ca va trebui sa nasc mai repede prin cezariana pentru ca micutul meu nu cobora cu capul in jos. Am fost internata in spital unde dupa 5 zile urma sa fiu operata prin cezariana. In toata aceasta perioada medicul ginecolog nu m-a cautat niciodata, a venit la mine doar in ziua in care a intrat de garda. Era intr-o sambata, la ora 10. Medicul m-a chemat in cabinetul sau si mi-a spus sa simulez ca nu ma simt bine ca sa ma poata opera. Raspunsul meu a fost ca nu pot sa ma prefac. Pana la urma seara la ora 10 m-a luat si m-a dus in sala de operatie.
Eram treaza cand s-a nascut David, il auzeam cum plangea. Nu s-a oprit din plans pana nu mi l-au dat sa pun mana pe el si m-au lasat sa-l pup pe frunte. In momentul acela am simtit ca toate durerile au disparut iar el s-a linistit.
A doua zi dimineata a venit neonatologul si mi-a spus ca am un baietel frumos si sanatos. Dupa 3 zile de la nastere David plangea intr-una, nu manca nimic, nu putea sa suga. Am anuntat asistentele ca ceva nu e in regula. Au venit si l-au luat. Iar eu am ramas cu sufletul la gura si ganduri si intrebari fara raspuns. In scurt timp medicul neonatolog a venit si mi-a spus ca David a facut o hemoragie cerebrala. Am inceput sa plang. CE S-A INTAMPLAT? DE CE? DE CE? DE CE? Nu stiam ce sa fac, m-am speriat foarte tare. Primul meu copil… si atata durere. Medicul mi-a spus atunci ca nu e nimic grav, ca totul va fi bine, ca i se va prescrie un tratament cu Tanakan pentru 3 luni si nu vor fi probleme.
Dar n-a fost asa…
Pe masura ce David a inceput sa creasca mi-am dat seama ca nu e bine. La 5 luni am inceput sa-mi pun intrebari, pentru ca observam din ce in ce mai tare ca puiutul meu nu face lucruri pe care alti copilasi de varsta lui le faceau. Primul in fata caruia am ridicat un semn de intrebare a fost medicul de familie. A urmat imediat o internare de 3 saptamani la Spitalul de Copii Louis Turcanu din Timisoara unde i s-au facut multe analize si investigatii. Concluzia a fost ca din cauza hemoragiei cerebrale creierul a ramas patat (sufera de o atrofie usoara). In timp, am ajuns in multe locuri, la multi medici si multe teste: neonatolog, neurolog, oftalmolog, radiolog, EEG, ETF, RMN. In urma tuturor investigatiilor efectuate de-a lungul timpului avem urmatoarele concluzii: “paralizie cerebrala hipotona. encefalomalacie multichistica. retardneuromotor moderat sever. strabism convergent. leziuni sechelare gliotic-atrofice parieto occipitale biemisferice, nespecifice patogenic”. Pentru ca la nastere David a suferit de lipsa oxigenului, acest lucru a lasat amprente adanci. In creierul lui, in sufletelul lui atat de mic si nevinovat… Acum suferinta lui se numeste paralizie cerebrala asociata cu epilepsie. In plus, hemoragia cerebrala a lasat chisturi ce deocamdata nu pot fi inlaturate. Cel mai trist este ca toate acestea ar fi putut fi evitate daca David ar fi fost pus la oxigen imediat dupa nastere si nu la 3 zile. Daca medicii si-ar fi dat mai mult interesul…
Acum David este un baietel vesel, jucaus si iubitor. Ca tuturor baieteilor de varsta lui ii plac mingile si masinutele. Mi-as dori sa fuga dupa ele, sa mearga si el in parc si sa se joace si el cu copiii, sa mearga pe bicicleta. Din pacate nu poate face niciunul din aceste lucruri…
BUNUL DUMNEZEU l-a ajutat sa traiasca si sa isi revina cat de cat, dar mai avem mult de luptat, mai avem multe tratamente de facut, iar toate acestea sunt costisitoare si peste posibilitatile noastre materiale. Am facut eforturi mari sa obtinem toate realizarile pe care le avem pana acum cu David: de la 9 luni facem recuperare medicala prin terapia Vojta la cabinetul privat Excentric din Timisoara. Tot cand avea 9 luni am inceput sa mergem la oftalmolog si am aflat ca are probleme si cu vederea. Prima sesiune de recuperare medicala intensiva la un centru medical specializat a fost cand David avea doar 1 an si o luna. Era la Sibiu. Vojta de doua ori pe zi, masaj, joaca. De atunci facem zilnic recuperare medicala, si la cabinet si acasa, iar periodic mergem la centrele medicale din tara pentru recuperare intensiva: Sibiu, Zalau, Cluj.
Am invatat sa avem rabdare, am invatat sa-l intelegem pe David si sa luptam pentru binele lui.
Simt ca trebuie sa luptam cu toate puterile noastre pentru un sufletel asa nevinovat ca al lui, pentru manutele care ne iau de gat si ne mangaie. Dar avem nevoie de ajutorul vostru. Rugaciunile si efortul pe care l-am facut pana acum nu au fost suficiente. Dupa ce m-am documentat intens si am vazut cu ochii mei rezultatele unor copii ce au facut terapie hiperbara la un centru din Constanta, am hotarat ca trebuie sa facem tot posibilul sa-l ducem pe David acolo. Pentru ca ne-au fost recomandate minim 2 sesiuni in cursul unui an, fiecare a cate 20 de sedinte, dupa un calcul aproximativ ne-am dat seama ca avem nevoie de aproximativ 4.000 euro. Aceasta suma depaseste cu mult posibilitatile noastre materiale. Asadar, NE PUNEM SPERANTA IN VOI, OAMENII DE BINE! Stiu ca vom reusi sa adunam suma necesara pana in august, cand David ar trebui sa ajunga la primele sedinte de hiperbara. Si stiu ca nu facem acest lucru degeaba.
DACA AVETI DORINTA SI PUTEREA SA NE SPRIJINITI PENTRU A CONTRIBUI LA TRATAMENTUL LUI DAVID, DOAR DUMNEZEU VA POATE RASPLATI…..
Va multumim!
1 anisor :)
Astazi de dimineata printre primele cuvinte pe care le-am auzit au fost si “La Multi Ani!”, urare facuta de scumpii mei parinti, pe care ii si iubesc foarte mult!
Pe moment am fost confuz, incercam sa imi dau seama daca am omis onomastica cuiva, sau ce oare se sarbatoreste astazi si are legatura cu mine. In cateva momente aflam ca, de fapt, sarbatoritul eram eu, si…implineam 1 anisor … rapid am facut conexiunile si am inceput sa zambesc …
Da, pe 04 Feb 2011, ma nasteam “din nou”, atunci a fost “The Day“, ziua in care medicii de la institutul clinic Humanitas (Milano), unde eram internat, imi infuzau propriile celule stem, ce aveau rolul de a-mi reda viata si sanatatea. Si uite asa, de atunci, a trecut 1 an iar acum pot spune, ca in aceasta viata, m-am nascut de doua ori
Ai mei parinti, mi-au facut o surpriza si am avut chiar si un mic tortulet, plus o cina pe cinste!
Va multumesc tuturor !!!
Sanatate multa !!!
Ionut
Ionut R. Popescu
